Astăzi am adoptat un om


Stăteam liniștită în cușca mea când un bărbat s-a așezat în fața mea. Râdea și se minuna la vederea mea și eu eram impasibila. “Încă un prost” care doar ma admira și pleacă mai departe. Acesta parcă era mai insistent și dintr-odata se deschide cușca și mă ia în brațe. După câteva cuvinte, normal că de frumusețe, a început ca să mă mângâie. M-am zbătut cât am putut, dar am renunțat când m-a așezat cu grijă într-o plasă. “Unde mă duci?” strigam eu și nu mă auzea nimeni. La un moment dat s-a deschis o ușă și când am intrat acolo parcă nu mai miroseam pe nimeni. Supărată înca pentru că am plecat de acolo m-am ascuns într-un loc unde să nu mă mai tot mângâie. “Nu sunt de plus” am mieunat eu amenințător. Când am simțit că a adormit am decis ca să văd pe unde sunt mirosind toate locurile. Tot cercetând am întâlnit un loc mai cald și mai multe nu-mi amintesc. I-am auzit vocea și atunci m-am trezit. Se părea că de fiecare dată când mieunam în fața frigiderului primeam de mâncare. “Este o buna tactica. O s-o mai folosesc ” am gândit eu. După ce am mâncat am început ca să mă uit la el. Părea trist și agitat tot timpul. Aproape că nu zâmbea și când ieșea din casă purta o bucată de pânză pe față. Într-o seară am început ca să miaun în fața frigiderului. Nu îmi era chiar foame, dar am vrut ca să văd ceea ce mai este de mâncare. Cum nu m-a auzit am mieunat mai tare și am început ca să-l caut. Era așezat pe un fotoliu tot îngrijorat și am decis să-i sar în brațe. “Mi-e foame. Nu auzi?” mieunam eu și el a început ca să mă mângâie. Era o senzație ciudată, cumva plăcută și a început ca să mi se facă somn. Într-un fel începea ca să zâmbească. Îmi dădeau o stare plăcută și am decis ca să repet mai des săritul în bratele sale. Mai ales că a început ca să-mi confecționeze jucării și chiar ne jucăm împreună.

Aș mai scrie mai multe rânduri, dar mi s-a făcut chiar foame și trebuie să mă duc să-i sar în brațe ca să mi potolesc dorințele. Eu deja torc și sper ca și voi să toarceti tot mai des cel puțin astăzi. Cu bine!

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: