Până într-o zi


Într-o zi toate se vor opri. Vom lăsa ceașca de cafea pe masă sau de unde consumam apă. Pe sobă poate va rămâne ciorba pe care trebuia să o mâncăm sau farfuria noastră. Hainele noastre vor rămâne într-un dulap la fel ca și cărțile din bibliotecă sau lumânările aromate neaprinse. Scaunul nostru va rămâne gol în camera în care locuiam noi. Papucii vor fi tot în locul unde ne-am încheiat ultimii pași ai lumii acesteia. La locul de muncă altcineva va veni în locul nostru și ne va continua activitatea. Poate că o va face mai bine sau mai puțin bine. Banii noștri vor rămâne în portofel, iar mașina poate va cunoaște o altă cheie pentru contact. Medicamentele tot acolo vor rămâne unde am lăsat ultima noastră fărâmă de viață.

Atunci dacă am știi ceva despre ceea ce este viu ne vom duce cu o singură cămașă, o singură pereche de șosete sau pantaloni îmbrățișând un ultim sacou. Lumea în majoritatea ei ne va uita ca și existență fizică. Poate că mulți dintre ei nu-și va aminti decât din poze cum am arătat ca și oameni vii. Ceea ce va rămâne în urma noastră vor fi senzațiile pe care le transmitem încă din aceste momente. Transmițând bine oamenii ne vor iubi și după moarte, iar dacă am împrăștiat rău se vor încrunta atunci când ceva sau cineva le va aduce aminte de noi. Un gând bun transmis în treacăt unui om poate ca să schimbe o stare de spirit și o senzație a unui om. O vorbă de încurajare sau un moment de ascultare fără a judeca sau condamna precum și o îmbrățișare ne va asigura și continuarea vieții spirituale după dispariția fizică. Un zâmbet transmis unui om supărat va intra în memoria oamenilor asemenea unui pansament pe o rană deschisă.

Pentru că dacă ne-am da seama că suntem muritori și până într-o zi neștiuta de nimeni vom pași pe Pământ poate am face mai mult bine. Creștinii cred că făcând bine ne vom duce într-un Rai fără început și fără sfârșit. Dacă transmitem rău vom ajunge în Iad pornit din infernul existenței noastre fizice. Așa că oare cum vrem ca să fim amintiți după moartea noastră ca oameni buni sau ca oameni răi?

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: