Să îmi surâdă timpul!


-Predă-te! Mi-a zis bătrânețea,
Trecând de anii mei…cincizeci,
De-acum…se duse tinerețea…
Încă puțin….şi o să pleci!

-Nici gând! Eu nu mă dau bătut!
Nu voi simți povara ceții,
Mai am atâtea de făcut
Chiar de nu sunt în floarea vieții.

Doresc să îmi surâdă timpul,
Refuz să mă predau discret
Copilăria mea e anotimpul
Ce-l simt ades la mine-n piept!

De ce iubesc?! De ce mai cânt?
Mi-e gândul doar la tinerețe,
Nu vreau să mă gândesc la lut!
Şi nici la boli de bătrânețe.

Prea mult primit-am ploile
În brațe de mă legănară,
De ce iubesc eu florile?!
Priveşte pe fereastră afară!

Am timp să mă gândesc la lut!
(Nu că aş ține cuiva partea!)
De-o fi puțin…sau de-o fi mult,
Alung pentru o vreme moartea!

Şi-o sa iubesc…chiar fac apel
La Cel de Sus, la Cel din Cer,
De câte ori opreşte trenul
S-amâne un minut… infernul!

Şi-atunci când obosit de drum
Trag cu nesaț dintr-o țigară,
Să-L rog…pe Dumnezeul Bun:

  • Adu-mi din nou…o primăvară!

Vasile Coman- Vezi mai puţin

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: