21 februarie- Ziua limbii materne


La începuturile timpului omenirii atunci când popoarele și-au primit limbile cei din urmă au ajuns românii. Atunci Dumnezeu le-a spus “Voi pentru că ați avut răbdare până acum veți primi limba unui popor curajos și a unui imperiu. Va fi limba izvoarelor, a lacurilor și a apelor curgătoare. Un grai însemnând portul popular și straiele de sărbătoare. Limba ocupațiilor voastre și o veți dărui și copiilor voștri pentru a o înfrumuseța. Ei vor compune cântece și poezii și multe opere literare care vor simboliza momentele voastre frumoase și mai puțin frumoase. Va fi limba care va sta în fața dușmanilor voștri și va unge sufletul prietenilor apropiați. Se vor auzi doine de jale și cântece de bucurie. Cu ea veți chema la oaste oamenii voștri și veți semna și tratatele de pace. Tot ceea ce va fi al vostru se va spune în limba voastră românească. ” După o scurtă ezitare Dumnezeu a adăugat “Numai că veți scrie puțini conducători demni în cărțile voastre de istorie, iar oamenii voștri străluciți vor avea de multe ori ghinionul că vor avea numele în această limbă. Va depinde numai de voi ca să o purtați cu cinste și fala oriunde vă veți duce în lume. Dacă rămâneți în România bucurați-vă de ea, iar dacă veți ajunge în străinătate nu vă rușinați de ea. Pentru că este primul dar al vieții voastre și tot în limba voastră veți spune ultimul cuvânt. ”

Românii bucuroși de darul primit, ajungând acasă și-au dat seama de greutatea limbii lor pentru că de fapt limba română este o comoară de neprețuit a neamului românesc. Oricât au încercat după aceea alte popoare ca să o cumpere românii, cu armele în mână sau cu capul plecat le-au spus că darul primit de la Dumnezeu nu este de vânzare. Oricât de multe cuvinte s-au adăugat limbii române, prin împrumuturi sau în alt mod așa cum le-a spus poetul Grigore Vieru “în aceeași limbă plânsul este plâns ” și în “aceeași limbă poți ca să te bucuri “. Așa că oricât ar fi de departe românii unii de ceilalți și oricât de multe granițe sunt între moldoveni, nord-bucovineni sau alte părți ale românilor tot în limba română spunem noapte bună și în aceeași limbă există un singur Dumnezeu. Dacă vreodată românii vor dispărea tot va rămâne în lumea aceasta un cuvânt românesc scris într-o carte și tot se va mai auzi o poezie a lui Mihai Eminescu, un cântec al lui George Enescu, un nai al lui Gheorghe Zamfir și un strigăt al lui Tudor Gheorghe. Așa că să ne bucurăm astăzi că în limba română mai spunem cuvinte și în același glas se mai naște un copil!

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: