Jurnalul unei măști


Trăim în perioada istorică denumită “Pune masca! Da jos masca!”. Este prezent acest obicei în zonele aglomerate, magazine sau în mijloacele de transport în comun. Prezentă este și alternativa măștii pe gură, pe bărbie sau în mână. Intram și în zona rebelă a persoanelor care nu poartă mască în mijloacele de transport în comun fără a fi atenționați. Pe aceleași cărări ale patriei este admirabil strănutul țărănesc în care covizii parcă zburda prin microbuz veseli și neastâmpărați. De asemenea dacă dorim să mâncăm un corn sau orice altceva este nevoie de o îndemânare precoce. Luăm o bucățică de corn, o introducem sub mască și apoi urmează lungul drum al introducerii în gură al bucățicii de corn. Ne uităm în jurul nostru ca să nu se sesizeze cineva de infracțiunea pe care o comitem și după ce ne-am asigurat că totul este conform restricțiilor în rigoare luăm o altă bucățică și o introducem în gură. Procedeul se face cu băgare în seamă până la încheierea cornului și după aceea epuizați încercăm ca să zâmbim satisfăcuți. De asemenea în cazul în care suntem pe un drum pustiu și există rar câte o persoană fără mască. În momentul în care persoana fără mască se apropie de noi măsurăm din priviri distanța regulamentara de doi metri, ne punem mască, dacă putem și pe ochi acoperind în același timp și bărbia și încercând să nu privim în ochi persoana grăbind cât de mult putem pasul. După ce persoana fără mască a trecut luăm aceeași poziție de oameni ușurați, respirăm profund pentru a nu contacta și efecte adverse și ne dăm masca ori de tot jos ori numai până la bărbie. În continuarea drumului stăm cu ochii în patru pentru a nu mai vedea vreun Covid alias om fără mască. Detalii despre alte evenimente deosebit de importante de care depind integritatea scaunului la cap sau fragilitatea lui vom menționa cu respectarea normelor sanitare în rigoare și păstrând distanța socială față de acești oameni aproximativ 20 de mii de kilometri. Vă mulțumesc anticipat pentru că aceste rânduri nu au fost și despre dumneavoastră!

Surse: viața reală

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: