O poveste budhista despre mânie


Într-o zi, Buddha însoțit de un număr mare de călugări și călugărițe treceau printr-un sat. Buddha a ales un copac mare care avea umbră dedesubt, astfel încât grupul să se poată odihni un timp împotriva căldurii. Adesea Buddha prefera ca în acest timp de răgaz să predea și așa a începu să le vorbească. Curând, sătenii au auzit despre profesorul călător și mulți s-au adunat în jur să-l audă.
Un tânăr posomorât stătea într-o parte, privind cum mulțimea creștea din ce în ce mai mare. Lui i se părea că sunt prea mulți oameni care călătoresc din oraș în satul lui și i se mai părea că fiecare avea ceva de vândut sau de învățat. Neîngăduitor față de mulțimea tot mai numeroasă de călugări și săteni, el strigă la Buddha: “Plecați! Vrei doar să profitați de noi! Voi, profeților, veniți aici să spuneți câteva cuvinte frumoase și apoi ne cereți mâncare și bani!” Dar Buddha nu a fost deranjat de aceste insulte. A rămas calm, emanând un sentiment de bunătate iubitoare. A cerut politicos ca bărbatul să vină în față. Apoi l-a întrebat: „Tinere domn, dacă ați cumpărat un cadou minunat pentru cineva, iar acea persoană nu v-a acceptat darul, cui îi aparține atunci cadoul respectiv?” Întrebarea ciudată l-a luat pe tânăr prin surprindere. „Bănuiesc că atunci cadoul ar fi în continuare al meu din moment ce eu am fost cel care l-a cumpărat”.
„Exact așa este”, a răspuns Buddha. „Acum, tu tocmai m-ai jignit și ai fost supărat pe mine. Dar dacă eu nu accept jignirile tale, dacă nu mă simt insultat și supărat în schimb, aceste ofense vor cădea înapoi asupra ta, la fel cum darul se întoarce la cel care l-a cumpărat.”
Tânărul și-a împreunat mâinile și s-a înclinat încet în fața lui Buddha. Plecăciunea lui a fost o recunoaștere a faptului că învățase o lecție valoroasă. Și astfel, Buddha a concluzionat pentru ca toți să audă: „Așa cum o oglindă reflectă un obiect, așa cum un lac liniștit reflectă cerul, fiți foarte atenți ca atunci când vorbiți sau prin felul în care vă purtați să o faceți în numele bunătății. Căci binele întotdeauna va atrage binele și răul întotdeauna va atrage răul”. (Preluare internet)

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: