Astăzi am preferat ca să nu mai râd de Rusia


În ultimele săptămâni am observat fără a urmări negocierile dintre Rusia și Ucraina că au circulat glume despre acest subiect. Astăzi când am văzut că au fost bombardate grădinițe și orfelinate nu mai pot să râd. Atunci când oameni nevinovați mor deja este o tragedie. Oamenii care fug cu animalele lor de companie de furia gloanțelor nu mai sunt decât de compătimit. Imaginea în care o pisică este calmata de o femeie în fața grozaviilor barbare ruse deja întrece limita umanității. O vorbă celebră spunea că “războiul are loc între oameni nevinovați care nu vor să se ucidă între ei și adevărații vinovați sunt în birouri”. În birourile roșii care poartă o seceră și un ciocan readuse în scenă de o minte diabolică ca a lui Vladimir Putin sau Putler dacă dorim. Un război care părea o amintire sumbră prezent doar în cărțile de istorie este readus de o asemenea mentalitate din nou în actualitate. O vărsare de sânge inocent care se hrănește din interesele morbide ale unor cercuri care respiră răul absolut prin toți porii pielii lor.

Lecțiile care se predau din nou cu personaje diferite. Războiul oamenilor care nu l-au înțeles este predat prin moarte și distrugere a tot ceea ce este în calea lui. Fantomelor morților din al doilea război mondial nu mai sensibilizează liderii de la Kremlin și sunt însetați din nou de sânge nevinovat. Noi de la distanță empatizam cu oameni nevinovați afectați cerșind pacea și rușii oferă armele lor ca probă a expansiunii lor nejustificate. Nu ne rămâne decât să sperăm că praful războiului se va risipi curând și că viața va învinge încă o dată. Altfel consecințele vor fi grave și de insurmontat. Poate acum decât prea târziu omenirea va reuși ca să evite extinderea conflictului de la regional la mondial. Așa să ne ajute Dumnezeu!

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: