1 martie- Ziua în care s-a născut un povestitor


În ziua Mărțișorului în anul 1837 s-a născut la Humulesti un povestitor. Tot astăzi în același an s-au născut și aceste rânduri “nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa parinteascã din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie! Și, Doamne, frumos era pe atunci, căci și părinții, și frații și surorile îmi erau sănătoși, și casa ne era îndestulată, și copiii și copilele megieșilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, și toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea ” scrise atât de frumos în cărțile “Amintiri din copilărie”. Tot astăzi s-au născut poveștile scăldatului, la furat de cireșe sau amintirea caprelor Irinucai pline de râie. Poate că expresia “Vorba ceea/șea” ar fi rămas tot în Humulesti și în ținuturile Moldovei. Fata babei poate ar fi avut câștig de cauză în fața fetei moșneagului sau cocoșul din “punguța cu doi bani” ar fi rămas un veșnic anonim. Dacă el, povestitorul nu s-ar fi născut astăzi nici Harap Alb nu i-ar fi cunoscut pe Fomila, Setila sau Lungila și nu l-ar fi învins pe un Span și nici Danila Prepeleac nu ar fi existat.

Toate acestea și multe alte povești au fost posibile datorită penitei lui Ion Creangă care dacă l-ar fi ascultat pe tatăl sau, Ștefan a Petrei care spunea că “mai bine fruntaș în satul tău decât codaș la oraș” ar fi rămas un anonim. Mama povestitorului, Smaranda, a depus însă mari eforturi ca Nica al ei să învețe carte pe băncile școlii. Așa am ajuns să cunoaștem și cea mai frumoasă prietenie din literatura română din Ion Creangă, mărțișorul literaturii române și Mihai Eminescu, luceafărul poeziei din România. Cum toate acestea au existat și sunt la loc de cinste chiar și în literatura universala nu ne rămâne și nouă decât ca să încălecam pe o sa și să scriem aceste rânduri cam așa.

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: