Paradoxul locuitorilor din România


Mobilizarea generală din România în privința ucrainenilor este demnă de toată lauda. Valurile de oameni care donează haine, mâncare, case și tot ceea ce au nevoie emigranții pentru a avea strictul necesar. Organizațiile de voluntariat depun eforturi altruiste în vederea ajutorării oamenilor fugiți cu doar ceea ce au putut lua în grabă de frica gloanțelor, a bombelor și a ciumei roșii. Rușii au devenit încă din ziua de joi răul absolut și cei mai urâți oameni din lume. În acest sens se aliniază oamenii din România și în urma imaginilor războiului din mass-media precum și a oamenilor înspăimântați fugiți de valul morții.

Totuși este caracterul paradoxal al oamenilor din România care iubesc străinii și sunt individualizati față de ceilalți locuitorii din România. Dacă putem face rău unui om din țara noastră ajungem să-l facem fără ca nici măcar să nu conștientizăm partea negativă. Chiar folosim expresia “am făcut-o spre binele lui” pentru a ne disculpa. Parsivitatea, barfa și invidia le punem la loc de cinste, dar în privința străinilor manifestam cele mai frumoase și admirabile sentimente. Atunci ca să ne întrebăm, poate retoric, de ce lor le manifestam aceste sentimente și nouă nu ne facem bine și râdem de răul făcut celorlalți oameni. Dăm vina pe oamenii politici sau pe condițiile stresante ale vieții în goana noastră după avere și obiecte, dar nu reușim să facem bine și locuitorilor din România fără a avea un interes. Dacă ajutăm pe cineva din altruism ajunge imediat aceea persoana sau noi la rândul nostru să ne întrebăm ce urmărește acea persoană. De parcă altruismul se cumpără cu bani sau alte aspecte. Așa suntem noi până la urmă capabili de a urâ locuitorii din România și de a iubi străinii așa cum spunea marele poet Grigore Vieru. Mai mult nici că am putea înțelege din această poveste…

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: