O scrisoare care nu se va trimite vreodată


În urma tragicului accident aviatic de aseară unsprezece copii au rămas fără un tată. Poate așa ar fi sunat pentru ei o scrisoare de despărțire a părintelui lor față de copii “Copil al meu, îți scriu aceste rânduri eu, tatăl tău cel curajos. Așa m-ai văzut tu încă de când erai de câțiva anișori și te mândreai la toți copiii că tati al tău zboară atât de sus încât atinge norii. De multe ori m-ai întrebat cum arată cerul de aproape sau dacă am văzut vreun înger. Acum când văd îngerii la orizont încep ușor să plâng. Lacrimile îmi curg ușor pe obraz căci mă dor toate părțile corpului. Un zgomot infernal am auzit și aripile metalice ale avionului meu s-au frânt coborând pe un pământ rece și abrupt. Scriu poate mai încet căci vreau ca să-ți las o moștenire. Dacă războiul nemilos te va chema la el tu să te duci ca brav bărbat căci ești fiul lui tati. Orice ce vei face acolo în război să-ți iubești soldații ca pe frați și să lupți, copil al meu, pentru pământul acesta ostenit și oropsit de atât de mulți vrăjmași. Înainte de toate tu să lupți din toate puterile tale pentru viaţa ta căci ea nu are un preț. Cum nici războaiele nu sunt eterne tu să te bucuri de pace și să înveți tot ceea ce poți din viața aceasta. Nu vei putea, dar cel puțin încearcă să le cuprinzi pe toate. Să iubești oamenii așa cum sunt și când îți vei găsi perechea ta feminină să faci o nuntă ca în povești ca să se audă și aici sus în Cer. Așa îmi voi îmbrățișa și eu băiatul căsătorit și îți voi ura doar binele. Copiilor tăi să le povestești despre tatăl tău care într-o seară blestemată de miercuri avionul lui s-a prăbușit și așa i-a fost sfârșitul. Pentru că mor copil al meu, tu să nu te superi pe mine. Gândește-te că am zburat cu al meu avion către îngeri și lungul drum al meu te va ghida toți anii cât îi vei mai avea de viață. Copil al meu, suflarea mea devine tot mai grea și rănile mele nu mai au nici vindecare. Să nu uiți că te-am iubit mai mult decât m-am iubit pe mine și că te voi veghea și ajuta acum numai de acolo sus din Cer. Tu să nu uiți niciodată că ești copil al tatălui tău care a devenit o stea a aviației românești plecată printre stele. Cu drag copil al meu și sper că ne vom revedea cât mai târziu doar după ce ți-ai trăit viaţa toată. Te pupa tati al tău!”

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: