O părere personală despre vremurile noastre pașnice


În zilele actuale cel mai dezbătut subiect pe oriunde mergem în țara noastră este atacul Rusiei asupra Ucrainei. Panica și manipularea cuprinde încet și sigur populația României. În primul rând dacă deschidem televizorul și ne rătăcim pe România TV și Antena 3 încep ca să-mi fac cruce. Pe aceste posturi de televiziune, care sunt deservite serviciilor secrete, se vorbește despre al treilea război mondial ca despre un fapt banal. Fără a lua apărarea cuiva pentru că este condamnabila agresiunea Rusiei față de Ucraina haideți să analizam puțin faptele. Rusia, trâmbițata ca mare putere ataca Ucraina în mod haotic și intrând în luptă 75 % din efectivul ei militar nu cucerește nici măcar un oraș important în timp de 8 zile. O populație ucraineană cu numărul de 44 de milioane de locuitori fuge de furia armele rusești în număr de un milion. Faptul că unele persoane spun că în Ucraina străinii nu au drepturi politice sau sociale nu dă dreptate Rusiei pentru a realiza agresiunea. Ar fi o problemă a “Organizației Națiunilor Unite” care în cazul încălcării drepturilor minorităților în alte țări se implica, dar în cazul Ucrainei nu s-a implicat. Mai departe Ucraina intra sub egida O.N.U. și nu a părerii NATO. Ultima organizație care a sprijinit alături de Uniunea Europeană sancțiunile dictate Rusiei, dar fără a auzi în decursul a opt zile de la începerea conflictului dorința de a negocia cu Rusia. Dotarea militară a Ucrainei a fost alimentată nu de NATO care a spus că nu se implica militar ci de statele ei membre fiecare separat.

În altă ordine de idei românii sunt preocupați de un conflict ajuns la Kiev, aflat la 507 kilometri de granița nordică a României. Discutăm astăzi de adăposturi în cazul unui atac nuclear în perioada în care cea mai mare centrală nucleară din Europa de la Zaporijia a fost ocupată de armata rusă. Dacă vrem ca să avem o părere despre un război nuclear este suficient ca să ne uităm la atacurile de la Hiroshima și Nagasaki, 6 respectiv 9 august 1945, precum și la urmările exploziei centralei de la Cernobal din anul 1987, doar un reactor nuclear, pentru a avea o idee despre efectul devastator al unor arme nucleare. Pentru a nu scrie că lumea în decursul anilor trecuți a progresat și din punctul de vedere al armelor de distrugere în masă.

Dacă am înțeles toate aceste aspecte putem ca să formulam și anumite concluzii. În afara declarațiilor pompoase preluate de mass-media din România ale lui Vladimir Putin, doar un senil al istoriei, că va ataca teritoriul României nu are nimic palpabil deocamdată în acest sens. Declarațiile sale că dorește Ucraina ca fiind pământ rusesc a lăsat intențiile sale sub semnul întrebării. Considerând teritoriul fostei Uniuni Sovietice ca pământ rusesc este în cu totul altă zona geografică decât suntem noi. Dacă s-ar referi la teritoriile unde fosta Uniune Sovietică avea influența sa este o cu totul altă poveste. De asemenea consider că neștiind toate aceste aspecte la nivel mai clar românii cad victime mass-mediei din România care, așa cum s-a mai menționat, de doi ani de zile ține populația în mod voit într-un război psihologic. Ar urma ca să ne întrebăm cam care ar fi scopul acestui război psihologic și cine câștiga în urma lui și răspunsul este deja prea evident. Masele sunt mult mai ușor de controlat dacă este o stare de haos mai ales că sportul stării de alertă din timpul pandemiei se încheie odată cu ziua de 8 martie.

Atunci am putea cumva crede că în spatele NATO, a acestui război psihologic și a presupusului drum anevoios al Rusiei în Ucraina ar fi și alte interese obscure. Cele aproximativ 25 % rămase din armata rusă destinată atacului asupra Ucrainei ar trebui să fie partea elitei militare și din punctul de vedere al armamentului. În tot acest timp în timpul negocierilor dintre Rusia și Ucraina bombardamentele asupra Ucrainei nu încetează ci chiar se intensifica. Până la urmă cui folosește tot acest război? Rusiei, NATO, intereselor țărilor membre din “Uniunea Europeană” sau a ceea ce nu apare încă în prim planul atenției noastre și este categoric ascuns de mass-media și a început în timpul pandemiei de Covid 19? Spre a nu spune că boala nu a existat sau există, dar parcă toate evenimentele încep ca să fie cel puțin ciudate pentru a nu spune misterioase. Scriu și eu în cadrul cercetărilor actuale…

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: