Să punem preț pe viața noastră!


După ce am trecut de patruzeci de ani și realizăm că avem primele fire de păr alb deja ar trebui să devenim mai înțelepți. Importanța vieții constă în momentul în care ne dăm seama că nu luăm nimic cu noi când ne ducem și începem să nu mai fim preocupați să economisim. Ideal ar fi să cheltuim banii pe ceea ce ne face plăcere și să dăruim ceea ce ne putem permite .
Să nu ne gândim să lăsăm totul copiilor si nepoților, pentru că nu-i aşa ? nu vrem să-i transformăm în nişte paraziți care aşteaptă cu nerăbdare ziua în care vom muri. Să nu ne facem griji pentru ceea ce o să se întâmple cu ei sau cum o să fim pomeniți pentru că atunci când ne întoarcem în țărână nu auzim nici laudele și nici criticile .Timpul de care ne-am bucurat de viața pe pământ și bunurile pe care le-am agonisit cu atâta trudă se vor sfârși. Să nu ne frământam în legătură cu copiii pentru că și ei au destinul lor si vor găsi cu siguranță, drumul în viața. Să nu fim sclavul copiilor vlnoştri!
Să ținem legătura cu ei , să-i iubim sau ajutăm atunci când au nevoie ,dar în acelaşi timp să ne bucurăm de anii care ne-au rămas. Să nu așteptăm prea multe de la copii noştri, majoritatea îşi iubesc părinții, dar vor fi preocupați de problemele lor .
După vârsta de șaizeci de ani să nu ne mai periclitam sănătatea și să ne risipim energia muncind în schimbul unei averi si mai mari până intram în mormânt. S-ar putea să nu aibă nici o valoare în fața “doamnei cu coasa”.Ce înseamnă destul ? Nu avem nevoie practic ,decât de câțiva metri pătrați :un dormitor ,o cameră de zi ,o bucătărie, o baie .Atâta timp cât avem o locuință, îmbrăcăminte, utilități stăm foarte bine si ar trebui să fim fericiți.
Fiecare familie are problemele ei , indiferent de statutul social. Să nu ne mai comparăm cu alți oameni și să renunțăm la competiția cine are mai multe posesiuni sau a cui copii se plimbă mai mult prin baruri si străinătate. Mai degrabă să punem în balanță cine este mai fericit .
Să nu ne mai frământam cu lucrurile care nu le putem schimba , nu ajută cu nimic și ne creăm doar un disconfort .
Să ne bucurăm de fiecare zi pentru că o zi de viață fără un moment de bucurie este o zi pierdută. Să ne bucurăm de ceea ce avem și de tot ceea ce ne înconjoară.
Să nu uităm de prieteni ,ei sunt una din bogățiile vieții.
Să respectăm câteva reguli simple : să-i ascultăm să -i întrerupem , să le vorbim fără să le reproşam ceva , să le facem daruri de suflet fără a aştepta ceva în schimb , să le răspundem fără a-i contrazicem , să-i iertăm fără a-i pedepsi, să le promitem fără să uităm.
Aşa nu vom fi singuri niciodată!

Sursa de inspirație: La Belle Épogue -mt

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: