Chestia verde


La casa de marcat a supermarketului tânăra casieră îi atrage atenția
clientei (o doamnă mult mai în vârstă) că sacoșa de acasă e din
plastic și nu e bună pentru mediu, nu este verde.

Doamna își cere scuze și zice: “noi nu aveam chestia asta ‘verde’ pe vremuri “.

Tânăra casieră îi raspunde: “Aceasta problema noastră azi, că
generației voastre nu i-a păsat de mediu, să îl păstreze curat pentru
generațiile viitoare”.

Doamna îi spune că are dreptate, că generația ei nu a avut chestia asta ‘verde’.

“Pe vremea mea recipientele de lapte, de apă minerală și de bere sau
borcanele de iaurt erau din sticlă, se returnau la magazin de unde
ajungeau la fabrici pentru spălare, sterilizare și refolosire de
multe, multe ori, deci se reciclau cu adevărat.

La aprozar se dădeau pungi de hârtie pe care le refoloseam până se
rupeau și le predam împreună cu ziare, reviste, caiete, cartoane… la
punctele de colectare, ajungând la fabricile de hârtie scutind de la
tăiere mulți copaci. Nu aveam chestia ‘verde’ pe vremuri.

În trecut urcam etajele pe scări pentru ca nu erau decât rar
ascensoare și scări rulante în fiecare clădire de birouri ori magazine. Mergeam la cumpărături pe jos, nu cu masini de 300 CP pentru
500 metri dar e adevarat ca nu aveam chestia ‘verde’.

Scutecele copiilor, fiind din bumbac, se spălau și se refoloseau pentru că nu le aveam pe cele de unică folosință. Ne uscam rufele afară, în soare și vânt pentru că nu aveam uscătoare electrice în casă. Copiii purtau și hainele fraților și surorilor mai mari, nu
întotdeauna haine noi-nouțe. Tânăra are dreptate, nu aveam chestia
‘verde’ pe atunci. Aveam un singur TV ori doar un radio în casă, nu în fiecare camera. În bucătărie amestecam și frământam cu mâinile pentru că nu aveam mașini electrice să facă totul. Când împachetam ceva fragil foloseam
hartie veche și ziare, nu folie de plastic cu bule. Pe vremuri nu porneam mașini de tăiat iarbă cu benzina ori electrice
să ne aranjăm gazonul, ci foloseam mașini manuale, coasa, secera și
făceam destulă mișcare ca să nu avem nevoie să mergem la săli de
gimnastică pentru a ne urca pe benzi ori pe biciclete alimentate cu
electricitate. Cu adevărat, nu aveam chestia ‘verde’ pe atunci.

Când ne era sete beam apă de la o cișmea de pe stradă în loc să
folosim pahar de plastic ori sticlă de plastic cu apă îmbuteliată. Ne
reumpleam stilourile cu cerneală din călimară în loc să cumpărăm
altele noi sau rezerve din plastic. Barbatii schimbau lama în aparatul
de bărbierit în loc să-l arunce de fiecare dată cănd se uza lama, dar nu aveam chestia ‘verde’. Oamenii luau tramvaiul și autobuzul iar copiii mergeau pe jos ori pe biciclete la școală în loc să fie duși cu mașina de 45 de mii de euro
a familiei dar nu aveam de chestia ‘verde’. Aveam o singură priză în
cameră, nu prelungitoare pentru o duzină de aparate electrice și nu
aveam nevoie de un smartphone și de GPS cu semnale de la sateliți ca
să găsim cel mai apropiat McDonalds.” Nu este trist să vezi cum se plânge tânăra generație cât de risipitori și
poluanți am fost noi doar pentru că nu aveam chestia ‘verde’ pe
vremuri?

Nu ne place să fim în vârstă așa că nu ne trebuie mult să ne enervăm,
mai ales când observațiile vin de la cineva tatuat și cu multe
zorzoane, dar care nu poate da restul fără ajutorul casei de marcat. (Text preluat)

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: