Prietenia româno-maghiara


Încă de mic copil așa am fost crescut ca să-i spun labda în loc de minge. Atunci când vrei să-ți strigi părinții poți ca să spui și opio sau anyuka. Un sivesen mai merită să spun chiar dacă nu știam ceea ce înseamnă. Primeam un zâmbet larg dacă la tesek spuneam la magazin ceea ce doresc ca să cumpăr. Szia sau ciocolom dacă ziceam creșteau plămânii mei întregi căci deh! Știam deja cuvinte într-o limbă obișnuită dând dovadă de bun simț și respect. Când am mai crescut țighi tot scotea fum și în baruri deveneai al casei dacă cereai sor sau bor în loc de bere sau vin. Deja mă cunoșteau mai mulți oameni dacă la vârsta adultă la petreceri consumam silva palinka în loc de țuică și viz în loc de apă. Dacă pe cineva ajutai noi nu țineam cont de limbă căci colopaci suna la fel de bine ca și un ciocan. Un kurtos colacs sau un langos în loc de o gogoasa era la fel de hrănitor pentru a ne potili foamea. Un bacsi era un nene pentru noi și nagy era înțeles ca mare în limba noastră universală. Polgarmester ținea locul unui primar și Morosvasarhely era tot orașul Târgu Mureș în care locuiam împreună. Ugyes era frumos și chiar drăguț ca să vorbim despre o fată chiar dacă era surke sau blondă. Un cântec naționalist în limba maghiara suna la fel de bine ca în limba română și eram toți huye sau nebuni căci nu țineam cont de limbă sau etnie. Un borat tot un prieten este atât în limba maghiară sau română căci nici până în ziua de astăzi nu știu corect dacă se scrie așa și în limba maghiară.

Toate acestea pentru că nu a contat pentru noi că suntem magyar sau român. Nici nu știam că între noi există o diferență în afară de aceea de a fi om. Așa că dacă ne bucurăm de începutul weekendul-ului pentru o zi este că la noi în Târgu Mureș pentek simțim la fel ca și o zi de vineri. Vedem oamenii numai după hramul care-l poartă indiferent că familia sa ar fi csalad sau că haza este acasă.

Am mai învățat ca să-mi cer scuze dacă nu le-am scris corect cuvintele de mai sus menționate pentru că pentru mine un elnesezet înseamnă iartă-mă în orice limba dacă sentimentul este sincer. Iskola sau școala este aceeași pentru noi, maghiari sau români căci Erdely este Transilvania unde locuim și ne diferențiem numai după cuvânt, caracter și sentimente autentice de om.

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

2 thoughts on “Prietenia româno-maghiara

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: