Între trecut, prezent și viitor


Programul nostru a început acum doi ani când un virus din ceva ce părea îndepărtat a ajuns ca să ne cuprindă încet existența. A început prin ieșirea din casă cu adeverință și cu un război psihologic prin care de oriunde și de la oricine puteam ca să contactam o boală care s-a dovedit mortală. Frica noastră precum și cuvântul “purtător” ne-a dus pe mulți dintre noi într-o teroare proprie. Urmăream în fiecare zi numărul crescând al infectatilor și al morților de Covid. Colac peste pupăză am intrat și în caruselul apocaliptic al școlii online prin tot felul de aplicații video. Parcă și acum îmi mai sună în minte “domnule profesor eu nu pot să intru”, “domnule profesor pe mine m-a scos ” sau mai simplu “nu vă văd” , “nu vă aud” și într-adevăr nu îmi simțeam elevii. Apoi a intrat episodul “incidența” de culorile galben, verde și roșu sau a diferitelor scenarii hibrid. Totul acum pare o amintire absurdă și câteodată tragicomica cu urmări lacunare prezente încă în cadrul elevilor. Frica de izolare și de un nou val nu ne-a părăsit încă chiar dacă purtarea măștii a devenit doar o opțiune a vieții cotidiene. Un val pandemic ucigător Omnicron a fost neutralizat Puțin de Rusia și atacul ei asupra Ucrainei. Cei peste 500 de posibili viruși existenți în China și-au luat armele și luptă, schimbând taberele în Ucraina.
Ceea ce putem învăța este că încă omenirea, chiar dacă a ajuns la nivelul ei cel mai înalt de dezvoltare, nu a atins stadiul de a neutraliza o boală și un focar de război. Ceea ce au în comun cele două evenimente, război biologic și de distrugere în masă, pe scurt în limbaj pandemic război fizic, este tocmai frica. A noastră, a omenirii și tuturor locuitorilor că Apocalipsa, al treilea război mondial și un atac nuclear, chimic sau biologic va afecta omenirea. Peste câțiva ani în manualele de istorie vom fi trecuți ca supraviețuitori ai pandemiei sau a războiului din Ucraina. Ceea ce nu știm încă este cu ce urmări și în ce stadiu ne va găsi pe noi și pe persoanele dragi. Nu știm dacă atunci când eventual vor mai veni și extratereștri dacă vom avea suficient ulei, făină, conserve de fasole sau hârtie igienică. Toate cu același scop și anume a supraviețui în buncărul rațiunii noastre. Dacă am putea ca să cunoaștem viitorul am putea da exemplul vorbei lui Honore de Balzac “moartea ne curma existența o singură dată, iar frica de moarte în fiecare zi”. Cum însă nu avem talentul de a cunoaște viitorul ar trebui să lăsăm mass-media ca să crească numărul gropilor din România de prea multă prostie și manipulare și noi să ne bucurăm că am supraviețuit și că vom trăi până în clipa sfârșitului obștesc care nu ne este dat ca să-l cunoaștem dinainte ca să se întâmple. Viitorul nostru începe ca de obicei cu atitudinea pe care o avem noi în clipa prezentă! De restul să se mai ocupe Soros, Putin și alți teoreticieni mai buni decât subsemnatul al clipelor trecute, prezente și mai ales viitoare.

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: