În fiecare zi


În fiecare dimineață am un obicei care poate părea ciudat. Mă dezbrac de hainele viselor și a idealurilor sau a gândurilor optimiste și iau hainele friguroase ale realității. Visele sau pictarea unor momente frumoase încălzesc sufletul indiferent de vremea de afară. Nu am nevoie decât de un scop al vieții și deja cerul existenței mele devine senin. Totuși când trebuie să pornesc de acasă mă îmbrac cu hainele neputinței, a frustrărilor și câteodată a nepăsării unor oameni. O caciulita dacă port este aceea a optimismului că trupul își va aminti de visele mele și că viața va complota ca cel puțin un ideal să mă urmărească în decursul zilei. Cu toate acestea mărimea adidașilor mei poartă numărul speranței că norii zilei nu vor învolbura trăirile și senzațiile mele. Cămașa mea este plină de naivitate și visare cu ochii deschiși în momentele de răgaz ale zilei și de credință că visele mele vor deveni într-o zi realitate. În schimb seara când vin spre casă vântul sufla peste pașii mei dezamăgirea.

Pentru ca toate acestea să se întâmple în fiecare zi adorm cât pot de repede pentru a-mi dojeni visele că se încăpățânează să nu treacă pragul realității mele. Spre dimineață însă ne împăcam și dimineața plâng visele și idealurile mele în momentul când îmbrac din nou hainele friguroase ale realității. Cam așa îmi duc existența în fiecare zi…

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: