Avem în general scriind obiceiul de a vedea în România partea negativă a faptelor locuitorilor. Numai că văzând inițiativa “Senic Gross Market” din Târgu Mureș de a dona produsele din imagine parcă ar fi nevoie ca să ne schimbăm părerea. Nefiind singura inițiativa de genul acesta pentru a cita restaurantul de pe strada Bolyai care donează alimentele rămase ca surplus avem posibilitatea de a vedea că totuși binele nu a dispărut din oraș. Chiar dacă mergem la un magazin și primim răspuns “Tesec” sau “Poftiți” amabilitatea primește răspunsul indiferent de etnie. Binenteles că depinde și de calitatea umană a fiecărui angajat. Exemplele în acest gen pot continua pentru că devenind noi sociabili cu angajații locurilor care le frecventam mai des primim același răspuns al sociabilitatii. Ceea ce nu este neapărat caracteristic lumii occidentale pe care o admirăm atât de mult. Totuși trâmbițam sus și tare partea noastră negativă pentru a vedea în toate aceste exemple o parșivitate a gesturilor. Numai că văzând tot timpul întunericul acolo unde există și lumină continuăm să rămânem în întuneric atât ca indivizi cât și ca și comunitate. Căutând faptele bune vom găsi foarte multe și vom ignora partea negativă care simțindu-se ca o excepție a societății își va diminua optica și cantitatea. În aceste condiții rămâne o singură întrebare: de ce atunci când putem face bine, care nu este chiar simplu depunem atât de mult efort pentru a face rău sau a asista impasibili la realizarea lui?
Lumea lui Ovi 