- Spune-mi draga Minte, cum să urmez calea aleasă de tine?
- Ușor, Inimă dragă, tu nu trebuie sa gândești, ca mine, acceptă pur și simplu!
- Simplu spui, Minte? Simplu pentru tine, pentru că tu ai ales. Pe mine cine mă întreabă?
- Știu și eu Inimă, dacă te întreb pe tine, nu știi să îmi explici, de ce vrei, ceea ce vrei. Doar spui că asa e… Cum să te cred?
- Pai vezi tu, Minte, eu simt ceea ce tu nu poți, eu știu deja, ceea ce tu socoți și întorci pe toate părțile, noapte de noapte… Cum să te fac sa simți?
- Și eu, Inimă simțitoare, cum să te fac să judeci ce e bine și ce e rău, să gândești ca mine?
Se făcu tăcere… Liniște deplină, între cele două, Inimă și Minte. Aparu Conștiința, care le împacă pe ambele, prin prezența sa. Doar ea, poate sa aducă pace între cele două, când deciziile pot să pară imposibile, când înțelegerea mentală nu se ‘intelege’ cu înțelegerea emoțională. Lumina Conștiinței superioare, poate străluci cu putere peste sentimente și gânduri, împăciuitoare.
Sursa: Prezent conștient
Lumea lui Ovi 