Astăzi o sărbătorim pe una dintre cele mai iubite poete românce contemporane, Ana Blandiana (Otilia Valeria Coman/ Rusan după căsătorie) născută în 25 martie 1942 la Timișoara.
Doină – Ana Blandiana
Soră fragă, frate hrib,
descântați-mi să mă schimb.
Soră mură, frate-alun,
învățati-mă să spun –
Nu mă doare, nu îmi pasă,
codru-i verde, frunza-i deasă,
Ceru-i cer, iarba e iarbă,
nu gândește, nu întreabă.
Trece clipa nu se sperie –
clipele mai sunt puzderie.
Trece ora, nu se teme –
orele se scurg pesemne.
Trec și zilele ușor –
ăsta o fi rostul lor.
Trece anul ca un gând –
unde s-o mai fi ducând?
Trece veacul, nu i-e teamă –
nici nu la băgat în seamă.
Soră floare, frate spine,
faceți-mă și pe mine
Să nu simt, să nu mă doară,
să învăț de la izvoară
Să tot cânt și să tot curg
de din zori până-n amurg,
De din zori până-n chindie,
din vecie în vecie…
Lumea lui Ovi 