La judecată


Un barbat este adus în fața judecătorului pentru că a omorât-o pe soția lui.

  • Fapta dumneavoastră este sub orice critică. Daca aveți intenția ca tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viață, trebuie să ne expuneți motive cât de cât plauzibile ,care să va poată reduce pedeapsa.
  • Domnule judecator, soția mea era așa de proastă încât nu am putut să mă controlez și a trebuit să o arunc de la balcon.
  • Declarația dumneavoastră este o obrăznicie nemaiauzita și dacă nu doriți ca jurații să vă condamne înainte să continuăm procesul trebuie să aveți argumente cu adevărat plauzibile.
  • Pai să vă povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje la ultimul etaj și la parter locuiește o familie de pitici.
    Părinții au 1 metru și copiii, cel de 12 ani 70 de cm și cel de 14 ani are 90 de cm .
    În ziua respectivă, i-am spus soției:
  • E teribil să fii pitic. Săracii vecini de la parter, toți sunt așa mici!
  • Da, răspunde soția sunt o adevărată specie de pirinei.
  • Pigmei ai vrut să spui !
  • Nu, pigmei este ceea ce are omul în piele și de la care se alege cu pistrui.
  • Aia se numește pigment.
  • Mă lași ? Pigment este chestia aia pe care scriau vechii romani.
  • Ăla se numește pergament.
  • Cum poți, draga, să fii așa de incult? Pergament este când un scriitor publică o parte din ceea ce a scris.
  • Domnule judecător, vă închipuiți ca mi-am înghițit cuvântul “fragment” ca să nu mai continui discuția asta aberantă.
    M-am așezat pe fotoliu și am luat un ziar să-l răsfoiesc. Nici nu m-am așezat bine că apare soția mea lângă mine cu o carte în mână și îmi spune:
  • Uite, dragă, asta este ceea ce scrie un scriitor și se numește carte, dacă nu aveai idee ce e aia. Ia și citește Veranda de la Pompadur. Iau cartea în mână și îi spun:
  • Draga mea, asta e o carte în limba franceză, Marchiza de Pompadour, nu trebuie să interpretezi numele în limba română.
  • Asta este bună, draga, îmi dai tu lectii de franceză, mie care am făcut meditații cu un vector de la facultate!
  • Ăla nu se numește vector, se numește lector.
  • Ești prost, Lector a fost un erou grec din antichitate
  • Ăla a fost Hector și era troian.
    Hector este unitate de măsură a suprafeței, blegule.
  • Ăla e… hectar draga mea.
  • Ma uimești cu incultura ta. Hectar este o băutură a zeilor.
  • Se numește nectar, spun eu, oftând din adâncul sufletului.
  • Habar nu ai, eu știu sigur ca era si o melodie pe tema asta pe care o cântau două prietene în duo.
  • Nu se spune duo, se spune duet.
  • Ma scoți din sarite, cum dracu de ești așa de încuiat? Duet este când doi bărbați se bat cu sabiile!
  • Ăla se numește duel.
  • Pe dracu, duel este gaura aia neagră din munte de unde apare trenul.
  • Domnule judecator, aveam tunel pe limba, dar am simțit că mi se face negru în fața ochilor și nu m-am mai putut stapani și am aruncat-o pe geam.
    Liniste in sală … Judecatorul ia ciocanelul de pe masă, lovește cu el puternic și spune:
  • Ești liber, a fost un caz clar de… legitima aparare !. Eu o aruncam deja de la Hector..

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: