Trăind în șoaptă încă de acum doi ani


La începutul lunii martie a anului 2020 anumiți copii se întrebau oare ce va scrie în manualele de istorie despre această perioadă peste 20 de ani. Era greu să prezici ceva. Oamenii fabulau despre izbucnirea unui al treilea război mondial datorită atacului Statelor Unite ale Americii asupra Iranului sau la noi despre cazul Gheorghe Dincă. În orice caz nu ar trebui să se scrie despre glumele politice românești gen Dancila, Orban și restul sutilor. În acele zile din luna martie din anul 2020 toate acestea au murit în mass media. Nu mai existau. A apărut însă altceva: moartea sau și mai grav frica de moarte. Luat la început ca o glumă sau ceva foarte îndepărtat în China, coronavirus și-a făcut loc mai rapid și mai letal decât ne-am putea fi putut închipui în Europa, în România și în Târgu Mureș.

Aici și-a făcut loc mai mult frica de coronavirus. Privită ca un virus misterios care teoretic nu își avea încă vaccin făcea mii de victime zilnic în lume. La noi erau victime oameni care aveau și alte probleme de sănătate și care erau internați în spital. Ceea era sigur că rata de mortalitate creștea când ajungeam în spital. Ajungeam la o întrebare simplă. Ce se va întâmpla cu toată lumea care este paralizată de coronavirus și mai ales de frica de coronavirus? Îndrăznean să cred în primul rând un lucru că lumea va trăi și va trece peste coronavirus întrebarea este cum. În România câtă vreme nu am dotat spitalele corespunzător și am construit mai multe biserici decât spitale pentru mine este clar că ne-am pregătit mai mult de lumea de dincolo decât de lumea aceasta. Câtă vreme lumea a luat ca pe o glumă interdicțiile statului numărul victimelor au crescut. Așa că dacă am vrut ca să avem o șansă ca să luptăm cu acest virus ar fi trebui să luăm foarte în serios viața și să igienizam la sânge spitalele și să-i izolam pe cei infestati spre a-i trata. Oamenii simpli ar fi trebuit să renunțe la actele de rebeliune împotriva statului și a lor și să iasă din casă doar pentru strictul necesar. În rest cel puțin pentru un timp să ne izolam unii de alții pentru a ne da o șansă. Mai ales să avem o atitudine foarte pozitivă împotriva virusului. Am căutat să facem un pas înapoi, să descoperim valorile familiei, să ne vedem cât de plini de barfa și răutate eram interesandu-ne ceea ce sunt ceilalți și aproape deloc ceea ce suntem noi. O ființă bipeda dotată teoretic cu inteligență care a distrus mediul, animalele și care când este lovită de boală se întoarce la divinitate și la condițiile din spitale. De abia când am făcut aceste lucruri numai împreună, fiecare cu armele sale, am putut lupta cu acest virus având speranțe de a ne întoarce la viața noastră normală. Până când nu ne ne-am trezit ah murit oameni poate chiar apropiați. Și atunci cine este de vină? În manualele de istorie care vor apărea peste 20 de ani despre așa ceva se va scrie: despre lupta noastră împotriva bolii coronavirus. An câștigat-o, dar cu ce preț? Mai ales că numărul infectaților iar pare să crească și izolarea ca panică încă este prezentă. Vom vedea de data aceasta cu ce urmări de data aceasta și în plină perioadă în care amenință putregaiul războiului din Ucraina. Panica noastră crede încă o dată în al treilea război mondial și în urmări dezastruoase în ceea ce priveşte omenirea. Nu suntem nici măcar prezicatori de bine și punem din nou răul în față și cu ce consecințe.

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: