Nepriceput de vorbe fine cutreier prin natură de mi-e rău sau îmi este bine. Petalele largi deschise sau încă mai timide îmi sunt prietene numai mie. Chiar fiecare creangă mă știe. Nu tresar sau calc în picioare nici măcar un fir de floare. Căci mă hrănesc din privire cu liniștea lor îmbietoare. Mugurii știu să-i ascult de parcă mi-ar fi vechi prieteni. Chiar fiecare pasăre îmi cântă sufletul de este rău sau chiar mai bun. Doar un lătrat de câine se aude în depărtare însoțind un miros de o arsă hârtie. Poate o scrisoare de amor final sau numai pentru încălzirea unui om. Picăturile de ploaie însoțesc ai mei pași căci sunt doar un hai hui de sentimente care umblă printre flori.
Lumea lui Ovi 