
Sunt zile în care suntem flori și împrăștiem bunătate și optimism. Avem și zile în care suntem doar buruieni ascunse care ies la iveală în lume doar pentru a scoate răul în viața celorlalți. Depindem într-un fel de interiorul nostru și ceea ce degajă el de multe ori fără voia noastră. Cădem pradă vicisitudinilor vremii de afară în care plouă, ninge și iese soarele în doar câteva ore. Presiunea atmosferică ne afectează mai mult decât vrem mai ales dacă suntem și meteosensibili. În acele momente de fapt mârâim asemenea câinilor care-și simt starea de bine pusă în pericol. Nu reușim în realitate să evadam din ceea ce ne înconjoară pentru că nu avem veselie în jurul nostru. Cel puțin atitudinea și viziunea noastră asupra vieții nu poate ca să le cuprindă. La ceasul serii ajungem să ne întrebăm despre motivul agitației noastre și ne dăm seama că a fost în van. Căci viața profesională poate că nu va fi diferită, însă în schimb noi putem alege ca să fim diferiți ca abordare asupra vieții. Așa că aceste zile mohorâte și schimbătoare nu ar trebui să ne ia ceea ce este de fapt al nostru și anume iubirea de sine și față de ceilalți. Vremurile mai puțin bune poate vor deveni mai bune dacă privim în acest fel viața și nu lăsăm negativismul să câștige. Cel puțin așa cât ne pricepem în perioada actuală..