Viața ca o melodie


Viața este o melodie veselă atunci când ne plac versurile ei și tristă atunci când înțelegem versurile sale. În momentele triste înseamnă că nu ascultăm melodia potrivită și chiar dacă înțelegem versurile ei de fapt nu captam esența lor. Muzica are acest dar de a demonstra fără îndoială că sufletul există și chiar vibrează asupra vieții noastre. Un cântec auzit în mod neașteptat ne poate trezi cele mai frumoase sentimente și chiar nostalgice. Momentul în care am iubit, plâns sau râs este trezit printr-o melodie veche. Tot ceea a fost plin de nervozitate sau stres este ascuns de muzică rămânând doar versurile trăite și mai ales simțite. De câte ori nu am simțit recunoștință față de cineva care, chiar dacă ne-a făcut rău, de fapt ne-a făcut bine. Ne-a făcut să înțelegem că aveam anumite probleme nerezolvate și chiar sentimente refulate care de fapt trăiau în noi și se zbăteau să iasă la suprafață. Cam așa ceva înseamnă de fapt înțelegerea versurilor și a esenței lor. Viața în sine reprezintă o melodie tristă sau veselă în funcție de atitudinea noastră și de ceea ce ne dorim de la ea. Neștiind sau neprecizand clar dorințele noastre viața ne va oferi numai frustrări și chiar mai multe stări negative. Chiar dacă nu se împlinesc dorințele noastre în perioada următoare muzica ne poate fi mai mult decât un confesor. Ne este acea parte a vieții care nu condamnă, nu judeca și nu bârfește. Ea doar ne ascultă gândurile și sufletul fără a pune întrebări iscoditoare, dar în schimb oferă multe răspunsuri la nelămuririle noastre. Aceasta de fapt este arta noastră în momentele de cumpănă ale vieții. Un ritm și o tonalitate însoțiți de diftongi scris cu migală pe un portativ al vieții este definiția simplă a tot ceea ce este viu. Așa cel puțin putem încerca să ne găsim fiecare dintre noi melodia potrivită pentru a înțelege și mai ales trăi și simți viața. Cel puțin să nu considerăm că bocitul este un cântec și nici smiorcaitul în fața vicisitudinilor vieții este un hit chiar dacă este la modă. În rest auzim și melodia păsărilor și a naturii sau a albinelor și dacă ne place, chiar dacă este inestetic, a țânțarilor și a muștelor chiar dacă au și formă umană câteodată. Oricum gusturile muzicale nu se discuta ci se respecta mai ales în timpul pandemiei și a putindemiei.

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: