De ce ar trebui să citim această carte?


Guzel Iahina a scris, cel puțin cărțile “Guzelha, deschide ochii” și “Trenul spre Samarkand “, despre o perioadă în care în Uniunea Sovietică moartea era prezentă peste tot. Cartea “Trenul din Samarkand ” cuprinde toate părțile emoționante ale acestei perioade dure. În plină luptă împotriva chiaburilor sau a culacilor la începutul anilor ’20 din secolul trecut se produce un fapt nemaiîntâlnit în acea perioadă. Deev, comandantul forțelor combatante primește misiunea de a transporta 500 de copii din Povolgia plină de foamete și sărăcie spre un ținut cu condiții de trai mai bune numit Samarkand. Prioritatea lui Deev este de a face rost de hrană pentru copiii care aveau și chiar numai un an de zile de viață. Încă de la început Deev stabilește regulile prin care copiii se împart în frați, surori și în funcție de eșantion. Călătoria a durat șase săptămâni trecând si prin holera sau diferite momente emoționante. Menționând faptul că mamele copiilor ori nu mai există ori le cresc în condiții foarte dure ne putem face o idee mai clară despre copii. Naționalitatea copiilor este de la cazaci, baskani sau doar simpli copii excentrici. Un fapt interesant este că se căsătoresc între ei de formă fără a ține cont de diferențele dintre culturi și etnii. De semnalat este și că Deev salvează un copil care se afla întins pe calea ferată care nedorind să vorbească și chiar cu un comportament sălbatic devine umbra lui. Toată călătoria nu este doar de a salva sufletele copiilor ci chiar și a celor care conduc misiunea salvării. Faptul că misiunea și-a găsit finalul prin ajungerea la orfelinat nu înseamnă neapărat că băiatul salvat de pe calea ferată de Deev are o soartă mai bună. Concluzia amară a lui Deev precum și destinul său în continuare putem ca să le găsim în paginile cărții. Vă doresc lectură plăcută!

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: