Vinerea plângerii de Munteanu Gabriela


Azi plânge cerul și pământul,
Și plâng creștinii-ntr-o suflare,
Căci azi s-a îngropat Cuvântul,
A lumii, sfântă Lumânare.
Bătut, scuipat și plin de răni,
El a urcat Golgota în lumină,
Și a zâmbit spre toți fără mustrări,
Și nimănui nu i-a purtat pricină.
Să împlinească legea a venit,
Pe noi, pe mine, să ne mântuiască,
El a venit să împlinească ce-i menit…
Să vindece, să ierte, să iubească.
Azi, în mormânt am îngropat Lumina…
Și cu păcate-am zăvorât mormântul,
O! Doamne! Mare-mi este vina!
Am omorât cu-am meu păcat, Cuvântul!
Cu-a mea mândrie, cu-ale mele patimi,
Am răstignit pe cruce-al lumii Miel,
Și astăzi n-am pe-obraji destule lacrimi,
Să spăl tot sângele ce-a curs din El.
Azi, în mormânt am îngropat Lumina,
Și cu păcate-am zăvorât mormântul…
Veni-va clipa când ne-om recunoaște vina,
Și pentru toți va învia Cuvântul!”

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

One thought on “Vinerea plângerii de Munteanu Gabriela

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: