A merge la biserică


“A merge la biserică este o datorie a oricărui creștin” mi s-a spus încă din copilărie. Bunica mea îmi spunea că trebuie să mergi la biserică căci “altfel te bate Dumniezo’ “. Înainte de a mânca și de a ne culca bunica mă punea ca să spunem “Tatăl nostru” și ca și copil ma subordonam. Numai că pe măsură ce anii au trecut am fost de acord cu o vorbă a unui înțelept conform căreia “mersul la biserică nu te face creștin”. Asemenea locurilor rurale cât și urbane nu pot să fiu de acord cu expresia “așa se cade “. Cu alte cuvinte să-mi iau hainele cele mai bune și să mă duc la biserică “pentru a mă vedea lumea”. De exemplu am asistat aseară în orașul Târgu Jiu la o slujba aproape de placul meu. Slujba se desfășura în aer liber și eu stăteam pe bancă și ascultam rugăciunea. Numai că a merge la o biserică în cadrul închis implica un fel de obligație. Pupam icoane, Doamne îți mulțumesc pentru saliva și microbii altora sau bacterii și ne punem în dreapta altarului și ascultăm slujba. Cel puțin în cadrul slujbelor ortodoxe apreciez muzica religioasă, dar în rest am obiceiul să număr minutele. Pentru mine cel puțin sunt terne, pline de susotelile mulțimii, un strigăt de copil și de oamenii care ascultă slujba din mers conform sloganului “am venit, am observat, am pupat icoanele și am plecat”. Nu în ultimul rând să nu uităm de oamenii care-L simt pe Dumnezeu numai dacă stau în spatele meu. Pentru a nu spune și de stat în genunchi, ridicat, stat în picioare și mișcarea fizică se tot repetă.

Să nu înțelegem greșit căci sunt o persoană credincioasă. Îmi spun rugăciunile în fiecare zi, dar nu simt chemarea afișării la biserică. Cel puțin pentru mine contează mai mult credința și gândurile sau faptele bune decât de a mă afișa în fața mulțimii pentru a asculta toate bârfele susotite, copii lipsiți de răbdare sau alte aspecte ortodoxe. Nu cred că alte religii sunt mai deosebite sau mai pline de chemare duminica dimineața. Din acest motiv consider că este o pierdere de timp în a mă preocupa religia din care fac parte și fundamental de a mă ocupa de credință și tot ceea ce înseamnă ea în fiecare zi. Oricum ceea ce ne deosebește sau ne aseamănă sunt gândul și fapta creștină și nu doar a bifa prezența la biserică și să fim unii dintre noi plini de răutate și trufie. Cel puțin așa ceva cred în stadiul actual al cercetării personale până în momentele zilelor noastre.

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: