Sufletul meu


Mi-am luat sufletul și l-am dus în zare pentru a-l scăpa de oboseală. L-am așternut pe o cale ferată pentru a cunoaște dealuri și câmpii și doar când a văzut și muntele și apa s-a mai liniștit puțin. Apoi a cutreierat și drumul cărților alese și căuta să fugă tot mai mult spre locurile pline de trecut. Așa am ajuns cu sufletul meu în fața lui Dumnezeu. Pesemne că i-a plăcut muzica religioasă și a crezut că acolo este casa sa. Tare s-a mai întristat săracul când i-am spus că biserica nu este locuința sa. Am decis ca să plec cu el prin cetăți demult uitate pentru oameni și tare s-a mai amărât săracul când a văzut paragina lor și nepăsarea oamenilor vremurilor noastre în ceea ce priveşte trecutul oamenilor. Într-un final a căutat tăcerea și infinitul și tare s-a mai supărat al meu suflet când a ajuns iar pe tren pentru a se întoarce în locul unde își trăiește cea mai mare parte din viață. Ajunși printre oamenii cunoscuți mi-a spus sufletul încet că el, în orașul unde trăiește cel mai mult se simte din ce în ce mai străin. Acasă, consideră el, este locul unde și-a regăsit liniștea și zău, dacă nu-l înțeleg și eu căci viața mea nu mai este aici. Căci acasa de fapt este locul unde-ti găsești liniștea și fericirea și acest târg nu mai este orașul sufletului meu. Din acest motiv de fiecare dată când mai plec ma gândesc pentru ce m-aș mai întoarce printre targoveti și încă sper că voi pleca tot mai departe. Acum un singur lucru mă desparte de plecare și anume gândul rădăcinilor mele. Și totuși într-o zi nu voi mai fi un copac și voi fi o pasăre maiastra pentru a pleca liber dintre toți fără o destinație anume. Doar departe de gândurile mele deșarte de preamarire și iubire eternă mai freamătă din ce în ce mai rar. Într-o zi voi zbura tot mai departe și voi găsi alt loc acasa decât acela care este acum. Poate într-o zi voi rămâne acolo unde este și aleasa sufletului meu și ea este prea departe de târgul actual. Să ne revedem, iubita mea curând!

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: