Din nou aceeași poveste didactică agresivă


Orașul Târgu Mureș a devenit din nou celebru pentru un aspect negativ. O învățătoare, Alexa Mariana, de la Școala Gimnazială “Romulus Guga” din oraș jignește și umilește elevi din cadrul clasei a treia. Cinci părinți revoltați și-au scos copiii de la clasa învățătoarei și i-au mutat în altă clasă sau școală. Chiar au înregistrat-o povestea în care distinsa doamnă trimite copiii de 9 sau 10 ani la școli speciale, că nu au creier și alte vorbe nedemne de un cadru didactic acuzând-o și de agresiune fizică. Rugata să comenteze faptele învățătoarei directoarea școlii, Daniela Macavei a afirmat, conform site-ului http://www.edupedu.ro că s-a organizat o ședință cu părinții în care doar un părinte, o femeie divorțată cu doi copii și cu posibilități materiale mai scăzute a ridicat problema agresiunii din partea învățătoarei. Inspectoratul școlar județean investighează cazul urmând să revină cu alte detalii sau precizări.

Ca și cadru didactic și din imaginația de părinte ridicăm două probleme. În primul punct de vedere nu cred că cineva dintre noi dacă trimite un copil la școală i-ar plăcea ca acesta să fie jignit sau traumatizat. Cât timp discutăm de un efectiv al clasei de 21 de elevi din care 16 sunt la nivel ridicat înseamnă că este o clasă bună în care și părinții au o contribuție și manifestă interes. Să încerce distinsa doamnă învățătoare să controleze un efectiv de 21 de elevi cu clase simultane de la sat în care interesul părinților elevilor este foarte scăzut și cel mult un sfert dintre elevi învață. De asemenea dacă distinsa doamnă cunoaște de multe ori ne putem pierde răbdarea, dar nu putem învăța sau educa elevi cu jigniri, bătaie și alte forme de agresiune. Chiar dacă formele de sancțiune ale elevilor sunt nesemnificative totuși discutăm de copii de clasa a treia. Să nu intram în discuții cu profesorii de la clasele gimnaziale sau liceale pentru a vorbi despre ceea ce înseamnă obrăznicia, aroganța și alte forme de nesimțire. Nu înseamnă că profesorii din gimnaziu sau liceu au un comportament agresiv ci din contra. Fiecare încearcă pe măsura capacității și posibilității sale de “a ține clasa în frâu” fără forme de agresiune verbală sau fizică.

Mai departe din cauza unui cadru didactic care manifesta agresiune fizică și verbală asupra elevilor din nou cadrele didactice vor avea de suferit. Fiind vânate tot timpul conform vorbei populare “vom fi băgați în aceeași oală” că suntem agresivi, că nu ne pricepem și că tot timpul cerem măriri de salarii nejustificate. Toate acestea se vor amâna la nesfârșit pentru că apar tot timpul astfel de cazuri. Apar oameni care spun “că pe vremea mea școala era școală și profesorii profesori”. Numai că într-un sistem de învățământ în care cadrul didactic este pus pe ultimul loc ar fi nevoie ca însuși cadrul didactic să ia atitudine în privința obrăzniciei contactand părinții elevilor nesimțiți și să caute soluții ca aceste abateri să nu se mai repete. Mai ales că o învățătoare ar trebui să fie într-o mai strânsă legătură cu părinții în interesul elevilor. Într-adevăr copiii sunt foarte cocolositi în ziua de astăzi și nici părinții nu mai au nici timp, răbdare sau poate pricepere în educația copiilor și copiii prea repede gustă din agresiunea virtuală și a telefoanelor mobile, dar nimic din toate acestea nu justifica comportamentul agresiv al unui cadru didactic. Dacă ne gândim că nu peste mult timp intram în ultima perioadă a anului școlar în care nici elevii și nici chiar profesorii nu mai sunt la același nivel al concentrării precum și temperatura poate să fie în creștere atunci ne așteptăm ca de obicei la abateri din partea elevilor. În acest sens cred că tactul pedagogic și răbdarea ar fi nevoie ca să-și spună cuvintele. Nu de altceva, dar sunt multe cadre didactice care nu manifesta nici agresiune verbală sau fizică și sunt văzuți agresori din cauza unui caz izolat. Din păcate copiii în ziua de astăzi sunt mult mai sensibili și devin traumatizați mult mai ușor decât “pe vremea mea”. Așa că aceasta este România zilelor noastre în care agresiunea este la putere și suferă indivizii marcați pe viață.

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: