Ea, aceea care a fost


Am râs înainte să cunosc iubirea ca ultimul nemernic/ și cunoscând iubirea am plâns pentru nimic/ pentru că doar aceia care știu să plângă/ mai pot iubi un pic. Era o blondă crăiasa între toate femeile/ și am venerat-o de multe ori jucându-ma chiar și cu ielele/ acum că a plecat din lumea mea vie/ aș prefera să o văd așa cum este o iluzie. Frematam doar la auzul vocii ei/ și voiam să mut munții pentru ai săi ochii/ astăzi privirea către mine ea dârza și-o întoarce/ chiar nu văd nimic pentru care aș mai dori-o înapoi. Sărutările păreau foc și apă în același loc/ de lumea întreagă nu-mi pasa chiar deloc/ dacă un cuvânt mi-ar mai spune acum/ tot ceea ce a fost frumos atunci este acum transformat în scrum. Pașii ei i-am urmat întocmai ca un nebun/ și viața mea i-aș fi dăruit-o întocmai ca un prețios bun/ astăzi chiar dacă mi-ar vorbi este o străină/ este ciudat cum frumosul a devenit ruină. Un gând de i-aș mai trimite ar fi fără folos/ căci vorba nici măcar nu mai are al inimii mele miros/ nu am decât să-i spun bun rămas/ căci orice i-aș mai spune în fața ei tot sunt fără glas. Urări de bine i-aș trimite cu gândul/ însă îmi este teamă că le va lua iar vântul/ și atunci o păstrez numai ca amintire/ pe ceea ce a fost și este o superbă amăgire.

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: