Cât mai contează astăzi 295.049 de km pătrați?


În manualele de istorie 295.049 de kilometri pătrați este suprafața României Mari. Pentru cine nu mai știe cuprindea România, Basarabia, Nordul Bucovinei, Insula Șerpilor, Ținutul Hertei și Cadrilaterul până la Balcic. În contextul invaziei Rusiei în Ucraina cât mai contează această suprafață?

Să luăm în considerare că pe teritoriul Ucrainei, nordului Bucovinei, se află aproape 500.000 de români sau bucovineni. Pe teritoriul Republicii Moldova se află 4.017.010 de locuitori din care 82,07 % români, mă scuzați moldoveni. Având în vedere că teritoriul Republicii Moldova este suspect bombardat ar fi nevoie ca să ne punem întrebarea ce se va întâmpla dacă armata rusă va ataca întreg teritoriul? Va mai conta faptul că ne supunem orbește și fără raționament sau coloană vertebrală organizațiilor de genul NATO sau ONU sau va reînvia spiritul național? Acel spirit naționalist pe care-l trezim doar atunci când vine vorba de Ungaria sau suntem sub influența licorilor lui Bachus. Într-un fel parcă ar semăna cu povestea din zilele de 26-28 iunie a anului 1940 când sovieticii au trimis un ultimatum conducerii statului român pentru a ceda Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Hertei. În acel context internațional deosebit de complicat și abandonați de aliați, Franța era ocupată de naziști și Anglia bombardată de aviația nazistă, am asistat neputincioși acceptând cedarea teritoriilor cerute. Opinia publică, presa și o parte a oamenilor politici din perioada respectivă au fost de părere că România ar fi trebuit să respingă ultimatumul și să reziste în fața agresiunii teritoriale sovietice. Pentru a ne recupera teritoriile cedate, pe lângă zona Transilvaniei și nordului Cadrilaterului am participat la operațiunea “Barbarosa” pornită în ziua de 22 iunie a anului 1941 împotriva sovieticilor alături de Germania nazistă. Chiar dacă în termen de o lună armatele române au recuperat teritoriul Basarabiei și nordul Bucovinei Ion Antonescu a dat ordin ca armatele române să lupte mai departe alături de germani. Consecințele acestor decizii sunt cunoscute de pasionații de istorie prin care România a fost obligată de Anglia și Statele Unite ale Americii ca să recunoască, în preajma zilei de 23 august a anului 1944, cedarea Basarabiei și a nordului Bucovinei. Precum se știe România a intrat sub influența sovietică ajungând la putere regimul comunist, instalarea primului ministru cu simpatii comuniste Petru Groza în ziua de 6 martie a anului 1945 și a alegerilor trucate de comuniști din ziua de 19 noiembrie a anului 1946, a cărui urme sunt resimțite și în zilele noastre.

Zile ale noastre care ne aduc într-un fel în fața aceleași dileme. Despre respectarea drepturilor românilor bucovineni din Ucraina, în număr de aproape 500.000, nu menționează statul român. În privința Republicii Moldova în cazul în care armatele ruse vor ataca teritoriul ei cei 82,07 % de români moldoveni vor fi trădați încă odată de statul român. Nu va mai conta nici Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul și nici Marea Unire din anul 1918 statul român supunându-se voinței acelorași mari puteri, Anglia sau Statele Unite ale Americii. Vom asista fără a cracni, chiar dacă o parte din opinia publică ar trebui să se sesizeze, la agresiunea rusă. Aceasta în cazul în care clasa politică din anul 1940 nu are termen de comparație în sensul pozitiv față de trepădușii hoți și corupți, oficial numiți clasă politică din România a anului 2022.

Așa că dacă nu am învățat lecția istoriei din anul 1940 ea se va preda încă o dată în anul 2022. Totuși în procent de 1 % mai sperăm că nu cu aceleași consecințe mai ales că s-ar putea să nu mai primim posibilitatea unei Operațiuni “Barbarosa”. Oricum marile decizii, ca și în perioada celui de-al doilea război mondial și acum se iau după interesele Marilor Puteri. România ca și atunci va fi tot la cheremul marilor blocuri politice și militare, rus cu însemne sovietice și occidental sau american. Așa că să ne pregătim de ceea ce este mai rău și să ne antrenam pentru ceea ce va fi și mai rău.

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: