În zilele noastre dacă ar trebui să ne analizăm relațiile cu oamenii ar fi aceasta cea mai bună întrebare. Poate din acest motiv ne este dor câteodată de oamenii care nu se lasă dominați de orgoliu și nu sunt atotștiutori. Acei oameni care nu vreau tot să ne învețe ceea ce să facem și să ne corecteze la tot pasul. Oamenii care ne caută doar pentru a afla ceea ce mai facem și nu numai când au un interes și dorință de a se plânge de orice ceea ce este viu. Aceia dintre noi care ascultă nu din dorința de a ne da sfaturi ci pur și simplu tac și ne fac să ne scoatem din noi tot ceea ce ne deranjează. Care dacă noi avem o problemă este într-adevăr importantă pentru ei și simțim acest lucru. Oamenii care știu să șteargă lacrimile interioare doar cu tăcere și cu o îmbrățișare. Mi e dor tocmai de oamenii care știu să păstreze un secret și să nu aflăm că știu și alți oameni problemele noastre. Oamenii care au un cuvânt și care consecvența și disciplina lor ne motivează atunci când avem și noi câteodată nevoie. Acei oameni care nu judeca, condamna și ne bârfesc imediat ce am plecat de lângă ei. Mai sunt oare acest tip de oameni în România zilelor noastre?
Lumea lui Ovi 