Își va aminti cineva de o mamă care plânge și suspină/ că copiii ei nu vreau să o susțină/ atunci când greul vrea ca să o răpună/ și desaga gândurilor ei este prea plină? Își va aminti de ea sărmana când durerile o mai apasă/ durerea din piept nu o mai lasă/ picioarele sunt ca o plasa/ care o trag în mii de părți care nu vreau din Iad să iasă? Munca ei este deznadajduita/ de toți ea este amăgita/ când caută un sprijin ea este lăsată/ să plângă pe o perna nemangaiata. Și isi va mai aminti cineva de mine/ că am scris aceste rânduri pline/ de durerea unei mame străine/ și doar empatia mai are rânduri senine ? Pesemne sunt doar un muritor strident/ din viața tumultuoasa vreau să fiu absent/ fiind un om de multe ori repetent/ la strigătul unei mame indolent. Așa este lumea făcută/ cernita și cu bine și cu rău așternuta/ să simțim durerea muta/ a unei mame într-o lume sluta.
Lumea lui Ovi 