7 mai 1986


Dacă astăzi am povesti cuiva născut după anul 1986 că Steaua București a învins FC Barcelona în finala “Cupei Campionilor ” , echivalentul “Ligii Campionilor” de astăzi, desfășurată în orașul Sevilla și a câștigat trofeul ne-ar considera nebuni. Și totuși….

Pe 7 mai 1986, Steaua învingea Barcelona și cucerea Cupa Campionilor Europeni, scriind cea mai frumoasă pagină din istoria fotbalului românesc!
Cea mai frumoasă poveste a fost scrisă la Sevilla, într-o seară de neuitat. O performanță irepetabilă pentru noi, românii. O seară în care Steaua a avut Europa la picioare.
După 120 de minute, Steaua a fost egala Barcelonei, în a cincea întâlnire dintre cele două echipe. Până atunci, Steaua avea două victorii, iar Barcelona două.
La loviturile de departajare, Helmuth Duckadam a intrat în Cartea Recordurilor, apărând 4 lovituri de la 11m. A fost imens! Lăcătuș și Balint au înscris de la punctul cu var iar cel mai râvnit trofeu european a ajuns în Ghencea!
Steaua a început cu formula: Duckadam – Iovan, Bumbescu, Belodedici, Barbulescu – L. Bălan, Majearu, Boloni, Balint – Lăcătuș, Pițurcă. Au mai intrat pe teren Marin Radu și Anghel Iordănescu.
Antrenor principal: Emeric Ienei
Antrenor secund: Anghel Iordănescu
Au mai contribuit la această performanță: Dumitru Stangaciu, Anton Weiszenbacher, Constantin Pistol și marele absent, Tudorel Stoica.
De asemenea, în spatele succesului s-au aflat oameni ca Ion Alecsandrescu, Vasile Iordache, Ion Voinescu, Mitică Neagu, Marcel Georgescu sau Sensei Marinescu. Nu trebuie uitat nici Valentin Ceaușescu!
Pentru a nu spune că în anii de aur până în perioada 1980-1990 echipele românești erau obișnuite ale fazelor superioare ale cupelor europene. Să ne amintim de “Universitatea Craiova ” semifinalista a “Cupei UEFA”, Victoria București sferfinalista a “Cupei Cupelor” și Dinamo București semifinalista a aceleiași competiții sau aceeași Steaua București care a pierdut finala “Cupei Campionilor” în anul 1989 în fața marii echipe AC Milan.

Ceea ce este trist după treizeci și șase de ani de la seara magică de la Sevilla că această performanță este imposibilă. Nici măcar o echipă românească nu mai reușește să ajungă în grupele “Champions League”, iar de finală este o poveste S.F. Un fotbal românesc care a trăit și în perioada următoare până în anul 2000 din școlile de fotbal comuniste astăzi se află într-o cădere liberă. Campionatul Mondial este o poveste utopica și calificarea la “Campionatul European” este doar accesibilă în cazuri foarte rare. Noi, suporterii fotbalului am ajuns să trăim doar din amintirile performanțelor trecute și nicio echipă românească “care se bate la campionat” nu pare să mai poată nici să mai atingă faza grupelor cupelor europene. Din acest punct de vedere suntem la coada fotbalului european, iar o partida cu FC Barcelona astăzi este posibilă numai dacă le dăm bani grei. În rest totul este praf și pulbere în sportul cu mingea rotundă în care 22 de incompetenți afiliați la un club românesc sau sub tricoul echipei naționale doar fentează fotbalul ca mulți dintre noi celelalte domenii din România.

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: