Atunci când verdele este la cota cea mai înaltă și păsările par să ne indice faptul că nu suntem într-o lume reală. Parcă am intrat într-o lume de basm în care ne așteptăm dintr-un moment în altul să apară un elf sau un bursuc vorbitor. Pe o alee alăturată să treacă niște pitici și în urma lor un cavaler care este în drumul către un castel păzit de un zmeu cu șapte capete pentru a salva o prințesă. Cu cât intram mai mult în pădure nu ne-ar mira dacă o zâna zboară nestingherita pe lângă noi și un duh al pădurii ne întâmpină dându-ne binețe. Copacii parca ar avea ceva de spus și cu cât avansam și simțim miros de mâncare ne așteptăm ca o o Sfântă Sâmbătă să ne postească în casa sa și să ne pună la muncă urmând să primim în schimb daruri prețioase. Umbrele copacilor par să ascundă o vrăjitoare călare pe o matură care așteaptă să ne inhate. Pe un drum lăturalnic să treacă un inorog sau un centaur și un minotaur care se duc spre împărăția zeilor. Din păcate nici lătratul unor câini nu par să păzească vreo fata a moșneagului lui Ion Creangă. Sunetul unei mașini ne trezește din visare și oamenii încep să fie zăriți aducându-ne întrutotul în lumea reală din care am mai vrea câteodată să evadam.
Lumea lui Ovi 