Cuvintele

Cuvintele pot să fie cea mai ascuțită arma a unui om. Pot să taie senzațiile noastre asemenea unui cuțit ascuțit atunci când spuse cu răutate. În schimb sunt și cuvinte care trec pe lângă noi fără a ne afecta pentru că nu sunt sincere. Le simțim că nu pornesc din suflet și sunt doar un praf în ochii noștri. De câte nu am primit un “Te iubesc” sau “Îmi pare rău” și erau asemenea unei păreri despre condițiile meteorologice. Mai sunt și cuvintele nespuse, dar care pot fi deduse din priviri sau gesturi. Un “Te iubesc” simțit din inimă iese prin toți porii ființei respective. Reiese din tot ceea ce este atunci când este în preajma noastră și cât de multă bucurie sau energie transmite. Sunt cuvinte care ne pot trezi toate sentimentele frumoase chiar dacă sunt nespuse. Cuvintele din priviri care ating sufletul și mintea fără a fi transmise cu mult efort. Pentru că aceste cuvinte autentice transmit energia lor pozitivă care sunt aproape imposibil de neperceput. Sunt și cuvinte nespuse care dezmiarda sufletul și mintea noastră căci ele par dintr-o altă lume. Mai sunt și cuvintele oamenilor teatrali pentru care întotdeauna înseamnă nici cinci minute sau niciodată nici măcar o zi. Cuvintele care nici măcar nu pornesc din suflet și nici nu cuprind rațiune. Sunt doar cuvintele instinctuale spuse la nervi sau din entuziasm. Un entuziasm care odată ce revin în realitate asemenea revenirii în beție odată conștientizate nu numai că sunt retrase, dar sunt din partea lor de nerecunoscut sau de neînțeles. Acești oameni poate au intenții bune numai că sunt acele intenții de care drumul spre Iad sunt pline. Atunci sunt cuvintele beției și a regretelor târzii. Oricum ar fi de multe ori sunt cuvintele armele pe care ar trebui să le gândim cel puțin cinci secunde înainte de a le rosti pentru că odată rostite pot provoca cauze emoționale, sufletești sau raționale iremediabile sau se vindecă foarte greu. Pentru toate cuvintele ar fi nevoie ca să simțim empatie căci sunt imposibil de retras din Univers. Un Univers care prin legile lui ne transmite întocmai ceea ce transmitem în cadrul său. Așa că dacă vrem bine este nevoie să vorbim despre bine și dacă vrem rău..eh! Să nu ne așteptăm la bine. Pentru toate cuvintele urâte primite este un singur medicament uitarea sau indiferența și niciodată răzbunarea. A ne răzbuna pentru anumite cuvinte este de a fi demni de vorba populară “răzbunarea este arma prostului” și dacă vrem să fim inteligenți suntem indiferenți și într-un final uităm, dar nu iertăm. De restul se ocupă Universul și Dumnezeu.