Iubirea împărtășită


Domnița lumii mele muritoare/ este plecată dintre oameni/ ea cu stelele și Luna mai vorbește/ cunoscând-o încă de la naștere. Cum are ea un suflet bun/ șade cocoțata pe o stea/ și noaptea ea mă vizitează/ stând liniștiți noi de vorbă. Ne mai sarutam pătimaș cu foc/ pentru a ne cunoaște apoi trupul/ care arde datorită pasiunii/ mistuind corpurile noastre. Setea ne-o potolim cu roua dimineții timpurii/ căci nu cunoaștem decât fructul dulce al iubirii/ simțind mireasma nestavilita a tinereții noastre crescând/ căci iubirea noastră ne face mai presus decât toți oamenii. Nici măcar nu ne interesează de gura lumii bocitoare/ căci ne avem unul pe celălalt/ și nu cunoaștem plâns în șoapte/ căci iubirea o strigăm pe înțelesul lor. Tainic vorbim limbajul iubirii fără a cunoaște cuvinte/ sărutările și mângâierea sunt silabele/ a unor momente de aur/ care nu cunosc nici certuri sau scandaluri asemenea atâtor oameni. Așa este atunci când întâlnim iubirea unică/ o așezăm pe un piedestal înalt/ și o curățam de praful urâtului lumesc/ păstrând frumosul pentru noi. Iubirea împărtășită este cel mai valoros cadou/ pe care-l putem primi în viață/ căci merită să facem un monument din ea/ pentru că poate fi ultima dată. Iubirea impartasita este asemenea femeii iubite/ care este nevoie să o ocrotim de toate relele lumii/ căci ea este un prea frumos cadou/ pentru bărbații care știu să o merite. Valoarea ei nu se cumpără cu bani/ ci doar cu cinste și fidelitate/ sau ajutor în ale casei/ căci doar acela este un bărbat/ care știe ce diamant neșlefuit are la el acasă. Atunci când vrem ca femeia să rămână o zeița/ să fim sprijinul ei mereu/ chiar dacă pare ea de piatră/ tot va rămâne o porumbita. Când este greu și pentru ea/ este de ajuns să nu-i spunem o vorbă/ ci doar să o îmbrățișăm ușor/ și greul ei se alină. Așa este dragi bărbați iubirea împărtășită/ să știm să susținem femeia/ și ea pe noi ca pentru ani o sută/ doar așa vom putea construi imperii intinse. Altfel acasă la noi dacă vrem un obiect/ cu guri flămânde după ea/ și din vorba noastră să nu iasă/ vom fi cei mai răi bărbați care de femeie nu ne pasa. Femeia neglijată caută iubirea în altă parte/ sau se ofilește pe zi ce trece/ și mult vom regreta/ că nu am mai udat câteodată cea mai frumoasă floare. Așa putem să avem o viață liniștită/ dacă în fiecare zi turnam tot mai mult/ peste femeia noastră din seva iubirii împărtășită/ având mereu o casă fericită.

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: