Atunci când soare este afară/ și păsările le auzim cum cântă/ parcă și oamenii încep ca să zâmbească/ totul fiind într-o feerie Sfântă. Liniștea când ne cuprinde/ sufletul începe să se îndrăgostească/ și lumea pare să se dezmierde/ din hintile prezente prezente la soare. Un cântec al unor copii/ se mai aude în depărtare/ unii jucăuși sunt prin parcuri/ de parcă totul este o melodie/ a Soarelui din zilele noastre. Câte un câine se mai plimba/ o pisică mai și miaună/ după un porumbel nătâng probabil/ care se grăbește ca să zboare. Oamenii încep să nu se mai grăbească/ chiar doi bătrâni răsufla pe o bancă/ observând pârâul care mai înconjoară orașul/ de unde păsările cântă. Mai nou a început o ceartă/ între ciori și corbii din părău/ totul transformându-se în pace/ parcă imitau oamenii din vremurile agresive. Natura încă mai cunoaște verdele/ curat și pur de parcă anunță o sărbătoare/ a verii care va veni curând/ cu oamenii iubind momentele când este soare iar afară.
Lumea lui Ovi 