Aș putea să-ți aud astăzi glasul/ care era coperta sufletului meu/ ți-as spune despre mine/ și tu ai vedea strălucirea din ochii mei. Atunci ma ascund de privirea ta/ și îmi iau sufletul și-l ascund/ undeva unde nu există/ doar șoapte amare de iubire. Aș putea să-ți aud pașii/ atingând ușor iarba/ dar nu o fac/ pentru că nici eu nu știu ce simt când te-aș auzi. De sărutări te-aș cuprinde/ și trupul tău mi-ar fi hrană/ dar nu vreau să te simt/ poate că ești deja de neatins. Aș putea să-ți spun despre patimile mele/ despre universul meu vulcanic/ dar tu ești deja departe/ nici nu mai vreau ca să te strig. Căci dacă aș face toate acestea/ poate nu aș mai pleca/și ai rămâne în brațele mele/ tu ești însă un fruct interzis. Așa trec pe lângă tine/ ca și cum aș fi un străin/ și te admir în tăcere/ rămâi în liniștea sufletului meu ca un foc stins.
Lumea lui Ovi 