Un trandafir și oamenii

Plânsul unui trandafir nu-l aude nimeni/ nici oamenii și nici viața/ el, săracul tot îndură/ înțelegându-si soarta. După fiecare ploaie el varsă mii de lacrimi/ doar pentru a zâmbi la soare/ în măreția lumii el nu cunoaște vârsta/ el este boboc, înflorește numai pentru a se ofili. Nu o să vedem oameni care plâng unContinue reading “Un trandafir și oamenii”

Tu, ca o pădure a sufletului meu

Printre pași netezi ai unei păduri pierdute/ ne ascundem de toate amintirile slute/ prin vocile păsărilor ne întâlnim iar/ tu, liniște a sufletului meu care te primesc în dar. Sprintena și zglobie tu, chiar pari un vis/ pe care încă nimeni nu l-a scris/ o arzătoare dorință fără un sfârșit/ un răgaz al lumii pentruContinue reading “Tu, ca o pădure a sufletului meu”

Jurnal unei dimineți de sâmbătă

Parcurgându-mi pașii printre primele ore ale celei de-a șasea zi a săptămânii am ajuns la Platoul Cornesti. Aici am observat benzi marcând un traseu al unei competiții și o mulțime de mașini marcate. Întâlnindu-ma cu prietenul meu paznic m-a informat că urma să înceapă un triatlon. “Pista de alergat” nu este a lor mi-a spusContinue reading “Jurnal unei dimineți de sâmbătă”

Când vulpea nu ajunge la struguri

A fost odată o vulpe înfometată, care străbătea alene cărările prăfuite în căutare de hrană. La un moment dat, pe marginea drumului, dibui cu privirea nişte ciorchini superbi de struguri, atârnând provocator de spalierul unei viţe de vie. “Strugurii arată delicioşi”, spuse in sinea ei vicleana înfometată, “dar sunt atât de sus. Cum voi reuşiContinue reading “Când vulpea nu ajunge la struguri”

Povestea mușețelului

✍️ Trăia odata, la marginea unei păduri, o biată femeie văduvă. Bărbatul îi murise în pădure. Se dusese să taie un stejar gros, dar trunchiul copacului a căzut peste el, peste căruţă şi peste cai. Biata femeie a rămas săracă lipită pământului şi cu un copil de crescut. Muncea de dimineaţă până seara cu ziuaContinue reading “Povestea mușețelului”