Femeia

Rândurile următoare nu sunt pentru misogini și pentru cei care cred că femeia nu gândește. Ei, chiar gândește și gândește mult și nefolositor, ca toți bărbații mai nou. Femeile au devenit bărbați și bărbații au devenit femei. Numai că rândurile următoare, nu-și propun ca, să facă o comparație între femei și bărbați, pentru că ar fi o pierdere de timp și rânduri. Oricum nici femeile nu au cunoscut toți bărbații și nici bărbații nu au cunoscut toate femeile. Cel mult, cred femeile că bărbații doar vreau să le bage în patul lor. Nu am înțeles niciodată ce are masa, dar este credința lor. Bărbații în schimb, cred că toate femeile sunt în cautare de, aceia dintre ei, cu bani, poziție socială și care să le ducă la shopping, călătorii în străinătate. Rândurile următoare își propun să fie despre acele femei care nu caută aceste lucruri la un bărbat și cel mult, vreau ca să construiască cu el, în egală măsură, acest aspect al vieții de cuplu. Oricum, mai sunt multe aspecte mult mai importante ale unei relații.

Cred că, mai sunt femei, nu știu exact câte, sau cel puțin sper că mai sunt femei care știu ca să gătească, ele cu manutele lor. Mai sper că, sunt femei sincere care vreau ca să împart problemele casnice cu un bărbat. Nu este o rușine ci, chiar de admirat pentru un bărbat care știe să gătească, atunci când femeia este plecată, să spele vase sau haine, să facă curățenie sau să ducă gunoiul. Sper încă, în existența femeilor care caută calitățile unui bărbat și sinceritatea lui și care sunt dornice de a merge la cumpărături casnice cu bărbatul ei. Sunt femei care apreciază bărbatul de lângă ea și ar face orice pentru a-l păstra lângă ea, trimițând fidelitate și sinceritate, așa cum primește ea. Cred că mai sunt femei care se aranjează indiferent de vârstă, care se respectă și își acordă atenție, chiar și în privința kilogramelor. Nefiind plină de fite, schimbătoare, capabile de a fi lângă bărbatul lor și în zilele senine, dar și în acelea grele. Sunt capabile ca să te asculte, să te îmbrățișeze și sa-ti dea importanța cuvenită.

Da! Cred că mai sunt astfel de femei care au aceste calități și care sunt în căutarea unor bărbați cu care să fie în relații sănătoase. Noi, bărbații, pe aceste femei ar trebui să le respectăm și cu ele să construim relații sănătoase. Aceste relații le construim printr-o muncă, împărțită într-o egală măsură la cele două părți, femeia și bărbatul. Înainte de toate lucrurile de pe Pământ, relația este indicata și chiar trebuie, să aducă un bine în viața amandorura, altfel își pierde sensul. Unde sunt aceste femei nu mă întrebați, dar cred că, probabil, se ascund de bărbați pentru că și ele au fost abuzate emoțional, psihic și poate chiar fizic de alți bărbați. Vorba populară “pădure fără uscaturi nu există ” este valabilă și în cazul bărbaților, dar și a femeilor, neavând o importanță procentele. Așa cum ar fi ideal să fim în cautare de momente fericite, în aceeași măsură aceste momente ar fi frumos să fie și o căutare a unei partenere. Nu este chiar, vorba aceea “căutarea acului în carul cu fân ” ci cred că depinde, de multe ori, unde și cum ne uităm la ceilalți. Undeva, în lumea aceasta, fiecare are partenera sau partenerul de care are nevoie ca să nu spun ideală și ideal. Așa că hai să iubim mult și frumos o singură parteneră sau un singur partener decât puțin sau deloc pe mai multe sau mai mulți. Spor și energie în căutarea iubirii, oameni frumoși!

Viața fără rost

Noi, ca oameni, avem multe daruri pe care poate, din necunoaștere sau neștiință, nu le folosim în ajutorul nostru. O parte importantă, a modului în care ne vedem existența, este subconștientul. Nefiind utilizat așa cum avem nevoie, el creează o senzație de inutilitate personală. Astfel ajungem să credem că, foarte multe lucruri pe care le facem sunt fără rost. De exemplu, considerăm că, ceea ce facem acasă este inutil și faptul că, ceilalți nu ne apreciază la adevărata noastră valoare. Haideți ca să încercăm, mai ales femeile, să plece într-un concediu pentru câteva zile. În cele mai multe cazuri, la întoarcere, veți găsi un haos la întoarcere acasă. Binenteles, vorbim de femeile casnice, a căror număr este în continuă scădere. Cel puțin, consider că merită apreciate că fac față, în afara locului de muncă, și muncii de acasă. La locul de muncă, nu numai ele, dar și noi, bărbații, nu credem că suntem indispensabili. La fel, merită toată lumea, cel puțin o lună o vacanță sau poate chiar un concediu medical. Dacă suntem profesori într-o școal, vom fi apreciați, doar în momentul în care plecăm din școala respectivă. Mai departe, dacă considerăm că tot ceea ce facem este inutil și prin urmare, nu merită făcut, să ne amintim că, de cele mai multe ori, consecvența este răsplătită și că lucrurile trainice nu se fac într-o perioadă scurtă. În privința oamenilor, dacă considerăm că sunt fără folos, avem simpla opțiune de a-i îndepărta. Dacă vor considera că le suntem folositori, se vor intoarce, doar când vor avea nevoie de noi și ne asumăm rolul de “umăr pe care se plânge “. În schimb, dându-ne seama că cu acești oameni doar pierdeam timpul și că cu alți oameni pierdeam noțiunea timpului. Cel mai trist este, când și acești oameni, fără voia lor sau a noastră, termină rolul pe care l-au avut pe scena vieții noastre și pleacă pur si simplu. Golul, lăsat de ei, va fi umplut, din nou, de alți și alți oameni.

Acestea și multe alte aspecte, sunt doar ideile principale, mă refer la senzația de fără rost, create, în linii mari, de subconștient, dacă ne este dușman. Prieten dacă ne este, vom putea să ne dăm seama, noi despre noi, că suntem oameni cu foarte multe calități, un miracol, de la naștere până când mai trăim, și că avem defecte care, dacă vrem, le putem corecta. Întotdeauna, cu intenția de a fi un izvor nesecat de bine și niciodată de rău. Până la urmă, viața fiecăruia dintre noi, este părerea noastră despre ea și nu chiar concordă, de cele mai multe ori, cu realitatea. Și încă suntem atât de neștiutori despre noi și despre ceilalți știm cu atât mai puțin…

Cine sunt eu?

Suntem din primele clipe ale vieții noastre ființe bipede dotate cu rațiune. Nu alegem în ce casă ne naștem. Nu alegem grădinița sau școala gimnazială. Creștem după un model bine definit de părinți. Când ajungem la finalul clasei a opta începem să punem pretenții la ce liceu să mergem. La facultate în mare parte mergem unde vrem. Începem pe parcursul drumului să ne dăm seama că vrem să trăim cum vrem, dar pe banii părinților. Bravo celor care fac pasul de a lucra în vacanțe. Și pentru că vrem să trăim cum vrem ne începe goana după bani. În unele cazuri a băieților după bani, iar a fetelor după banii lor. Nu toate femeile fac acest lucru. Ele au devenit independente după facultate.
Când se confruntă cu greutățile vieții unele persoane apelează la droguri, alcool sau alte refugii. Trăim după un model bine stabilit și când lucrăm să avem o casă, o mașină și împărțim lumea între cei care au aceste lucruri și cei care nu le au. Ne facem relații în funcție de interese și mult mai puțin de apreciere a persoanelor de lângă noi și de calitățile și defectele sale. Ajungem să dorim ziua de vineri și concediile pentru a scăpa de un loc de muncă. Ajungem să ne uram soția și însăși viața. Unii divorteaza, iar mulți se complac cu viața lor. Din acest motiv devenim agresivi verbal și câteodată fizic, nesimțiți și individiosi pe acea persoană care are ceva mai mult decât noi. Sau suntem invidiosi pe cei care fac ceva ce noi nu facem.
Toate acestea poate nu ar exista dacă ne-am aprecia la nivel mediu și ne-am întreba oare ce merit eu de la viață. Dacă m-aș aprecia mediu ce iubită sau soție aș avea? Dacă m-aș iubi mai mult pe mine ce aș lucra? Pentru că dacă nu mă iubesc pe mine nici visele mele sau dorințele nu se vor îndeplini. Aș mai face oare aceleași lucruri dacă m-aș iubi sau aprecia? Personal refuz să cred că forța creatoare a omului, înainte de a-l concepe ca molecula s-a gândit că voi face o persoană frustrată de nerealizarile sale care face foarte multe compromisuri și se mulțumește cu firmiturile vieții. Vorba aceea: mai bine să regreți că ai făcut decât să regreți ce nu ai făcut. Și poveștile vieților netraite le vedeți în fiecare zi. Se vede frustrarea și neîmplinirea. Dar câte vieți trăite intr-adevăr vedeți?

Ziua Mediului

Într-o zi în care mediul ar trebui să fie în sărbătoare, ne uităm către pădure și vedem multe gunoaie. Tu, iartă-mă, pădure, că nu am reușit ca să salvez copacii care au dispărut. Știu că au plâns sărmanii, când toporul i-a atins și au avut încredere în el, pentru că au crezut că era unul dintre ai lor. Manerul însă era neputincios și așa ți-au murit copacii în mod nemilos. Trăiesc ei, acum, o altă viață și rar, mai regăsim mireasma sufletului lor, printre rânduri de carte. Mai, iartă-mă, pădure că frunza ta frumoasă nu am păstrat-o ca amintire undeva pe masă. Scuză-mă pentru toate acestea și tu, pasăre a cerului, că nu te mai poți odihni pe o ramură de pădure. Tu, biet urs, ponegrit de multe patrupede dotate cu inteligență, mai iartă-mă o dată, că mierea nu este la locul ei și nici fructele tale. Nimic din ceea ce știai tu în toamna trecută, nu mai este acolo și ce plin de speranță te-ai mai dus și tu în hibernarea adâncă. Tu plângi acum, biet urs de România, că alții iar te fugaresc când tu îți cauți sambria pentru că ți-au tăiat culcușul. Lupule, tot mai fioros, iartă-ne pe toți, căci iepurii nu mai sunt cum au fost și nici nu mai sunt de ale gurii. Noi, oamenii, am lăsat și în pădure gunoaie, sute și chiar mii, neinteresandu-ne că, voi, animalele sunteți ființe mai bune și frumoase decât noi. Tu, dragă, somon, stiuca, păstrav uită nenorocirea și te-aș îndemna să înoți departe de România. Delfin, balenă sau rechin, iertati omenirea că vă distrug în fiecare zi, copii, frați și surori, la alții toată familia. Eu, ca un simplu om, vă înțeleg plânsul pentru că acolo unde sunt mizerii în ocean sau pe uscat de fapt este omenirea. Este capabilă de a distruge tot ceea ce mai este mediu, pentru a plânge tot mai încet că aerul nu este mai respirabil și că a venit pandemia. Să vină Covizi peste covizi și tulpine peste tulpine și tot mediul nu va mai renaște. Doamne, dacă te rog, mai am o singură dorință și anume, vreau și eu, ca să văd pădurea tot mai fericită și pe cei care distrug mediul înconjurător, chiar și pe mine dacă vrei, în viața următoare să ne transformi în animale și copaci. Poate acolo vom simți și vom sărbători, într-adevar, ziua de 5 iunie ca ziua Mediului Înconjurător. Așa cum suntem, vanduti, plangaciosi de fațadă, devenim parodii umane. Îți mulțumesc anticipat pentru răspuns și amabilitate!

Limba română imperfectă

“Limba noastră este o comoară/În siraguri ” cufundată precum spunea spunea poetul Alexei Mateevici. În limba română, poți să fi foarte violent fără a agresa fizic. Poți să bați câmpii sau drumul degeaba și chiar apropouri. A se reclama poliției române partea de tulburare a liniștii publice. Poliția română vă rog anticipat ca să mă scuze pentru termenii curcani, gardă și mai vechiul miliție. La noi nu numai, conform vorbei populare, că “bătaia este ruptă din rai ” , dar poți snopi, bundruli, altoi, disciplina, invineti și multe alte aspecte. Chiar nu ne putem imagina pugilistica sau luptele de contact dintre îngeri, care se bat numai cu perne și atunci ninge, sfinți sau alte persoane preacucernice. Binenteles că sfinții pot fi subiectul multor cuvinte neacademici, de înjurătură, de suduire sau de trimitere în mai multe părți, în special legate de mamă. Tata este mai domol și docil în această privință. Vă rog anticipat ca să-mi scuzați limbajul licențios. Cumpărăturile le facem cu bani, bistari, mangoti, hârtii, lovele. Dacă vă plac manelele și aveți valoare, vă sfătuiesc să nu mergeți la petrecerile cu muzica specifică numai cu bitcoin. Când mergem la cumpărături, noi, luăm lucrurile și cele trebuincioase, nu numai că le și cumpărăm. În România, nu se fură ci, se sterpeleste, ai mâna mai lungă sau bagi în buzunar. În obștescul final, nu numai că murim, dar și ne găsim sfârșitul, dăm ortul popii sau colțul, trecem pe lumea cealaltă. În ultimul caz, în cadrul înmormântării, punem bănci în cimitir și aruncăm monede mortului. Ca fapt divers, realizăm aceste lucruri tocmai, ca în cazul în care odihnitul vrea să ia o pauză să poată să stea pe bancă, în unele locuri se lasă și de mâncare și de bea sau a potoli setea. Monedele folosesc pentru a ajunge în iad, acolo jos la Scaraoschi sau în cazanele cu smoală unde dracii îndeasă osânditul cu furcile. În mod sigur că, sunt mult mai multe expresii, tradiționale și regionale, pentru a înlocui o presupusă limbă academică. Din acest motiv în viitor se vor folosi, pe lângă aceste expresii și inlocuitoare ale anumitor litere. Exemplele elocvente în acest sens sunt sh, tz, cf, nb și alte neologisme. Pentru a vă pune la punct, a fi la curent și deci, a le știi sau stăpâni, rămâneți în mediul virtual cu încredere și o lipsă de responsabilitate. Cât de curând, ne vom trezi sau ne vom da seama că noi, cei care mai scriu aproximativ corect, printre care și subsemnatul, că vom fi adevărați analfabeți. Până atunci gtg, mă scuzați, bucurați-vă de limba română, scrisă corect, atât cât se mai poate. Apocalipsa limbii vechi și corecte se apropie! Amr, a mai rămas, timp până atunci pentru a ne corecta și oricum “iarna nu este ca vara”, conform filosofiei basesciene și nu este târziu sau ceasul al douăsprezecelea “pentru a mai pune burta pe carte “, vorba populară, dacă nu aveți un gabarit atât de mare sau nu sunteți prea bine hrăniți. Etc sau etcetera și așa mai departe va mai continua limba scrisă în românește. Domnul, Cel de Sus sau cine vreți voi să fie cu noi, românii, alfabeti sau analfabeți, manga de limba română!

Lupul negru și lupul alb

Conform unei legende a indienilor cherokee, în fiecare om există un lup negru și un lup alb. Lupul negru reprezintă partea sa întunecată, unde trăiesc toate stările sale negative. Răutatea provine, ca urmare, din partea aceasta a omului. Lupul alb, precum ne putem da seama, reprezintă opusul lupului negru. El este plin de trăsături pozitive și de bunătate. Având în vedere că, suntem produsul a tot ceea ce am trăit, trăim și vom trăi până la sfârșitul vieții, cu sau fără vina noastră, hrănim acești doi lupi. De cele mai multe ori, acești doi lupi intră chiar în conflict, idealizand o luptă între bine și rău. Cum nu suntem în basme, unde feti frumoși se luptă cu zmeii și la final omoară zmeul și rămân cu prințesele, nu putem împărți oamenii numai în buni și răi. Poate, putem împărți oamenii în nuanțe de negru sau alb, în funcție de care parte, rea sau bună, iese la suprafață mai mult. Viața nu este întotdeauna așa cum am ales noi să fie și să fim. Atitudinea în privința ei și a oamenilor putem să o alegem și anume, să fim buni când situația o cere și în majoritatea cazurilor o cere, iar în privința răului în cât mai puține cazuri. Oricum, omul cel mai impresionant este acela, care ar fi putut să fie rău și nu a fost. A fi bun când primim rău, nu înseamnă o formă de prostie ci, reprezintă cea mai înaltă formă spirituală și rațională pe care o avem. În cele din urmă, poate ar fi mai simplu ca să nu judecăm sau să condamnăm alte persoane ci, ca să ne uităm în oglindă, în primul rând, la noi. Așa că, dacă putem să fim buni și să trimitem un zâmbet sincer în fața răutăților lumii, avem toate motivele ca să le facem. Restul oamenilor, fiecare în partea lui, poartă în interiorul lor lupte, câteodată crâncene, despre care nu știm, dintre un lup și negru. Așa să ne ajute Dumnezeu și toți zeii ca să ne înțelegem, în primul rând, pe noi și apoi pe ceilalți! Poate așa va fi mai frumos în lumea aceasta…

Dascălul

Despre un profesor se pot spune multe. Colegii lui vorbesc despre el, elevii vorbesc despre el, parintii vorbesc despre el. Toata lumea vorbeste despre el. Ca se vorbeste de bine sau de rau nici nu prea conteaza. Ca este profesor bun sau rau este greu de apreciat. Ca se incearca sa se faca o diferenta intre profesori chiar daca predau discipline diferite mi se pare un prilej de zanzanie provocat intentionat intre cadrele didactice. A nu se citi cadavre didactice platite cu 500 si ceva de euro. Se spune ca profesorul trebuie sa-si faca datoria indiferent de conditii. Ca trebuie sa fie gardian, doctor, portar, jandarm, detectiv,psiholog sau alte meserii se consemneaza in fisa postului depinzand de responsabilitatea fiecaruia. Nici nu are rost a se vorbi de fiecare dascal cat de responsabil este. Este o pierdere de timp, dar se poate face la marginea santului sau trotuarului cand se admira privelistile pitoresti ale patriei noastre. Ceea ce conteaza intr-adevar si atunci poate fi apreciat un profesor daca ramane in constiinta elevului. Bun sau slab el isi va aminti de dascalul sau si scapat de presiunea notelor isi va aminti de el cu parere de rau sau de bine ca nu-i mai este profesor. Abia atunci dascalul si a atins menirea si competentele generale sau specifice prevazute intr-un proiect de lectie sau in planificarea anuala. Pana atunci sa se se bucure si el de ziua sa care si-a sarbatorit-o cum altfel decat la catedra și cu toate distracțiile din urma scenariilor multicolore. La mulți ani dascălilor!

Norisorii de seară

Suntem petele mici și albe din albastrul infinit, care se adună veșnic poate chiar, de multe ori, din ceea ce pare nimic. Hrana noastră este aerul din care voi mai respirați și pe care, cam defel, nu-l mai apreciați. Suntem mulți, nenumărați, avem părinți, frați și surori, mai mari și chiar mai mici. Apărem pe cerul mare, întocmai după soare și înainte de furtună. Avem frații mai veseli, mai albi ca și culoare, și mai triști și supărați, care se innegrenesc și vă aduc vouă furtună împreună cu firicelele de ploaie, care vă udă pământul. Noi nu avem nevoie de prea multe, pentru ca să ne bucurăm de ciripitul păsărilor seara, iar vântul ne este prieten, adiindu-ne pe creștet cu o aroma răcoroasă. Aduce cu el odată, parfumul florilor de primăvară și verdele crud și sincer, înmiresmand privirea și încântand sufletele noastre. De aceea dansăm hora norisorilor de seară pe o muzică, de care voi, pământenii, avem impresia că nu vă pasă. Este melodia liniștii noastre pe versurile păsărilor care cântă despre viață, iubire și povestea unei zile care, încet, vrea ca să treacă. Când soarele lin închide, ale sale pleoape, spre a se duce să se culce, recunoaștem că ne prinde taina lunii singuratice, care urcă ușor pe cer. Ea ne zâmbește des, șiret, ascunzându-ne vederii, deschizând a noastre simțuri și plăcere sufletească că oamenii se mai răresc. Câteodată, câte un câine, se mai supără pe Lună și o ceartă zgomotos, alături de un miorlait de pisică blândă care zbiara la un șoarece. Încet, însă se ascultă liniștea și, chiar, dacă nu vă vine să credeți, ațipim ușor și noi. Lăsăm pământul și cerul ca să se mai odihnească, sub vegherea atentă a astrilor de noapte. Până dimineață poate, când vă veți trezi și voi, noi vom fi dispărut în zare, întocmai pentru ca atunci când curenții de aer iar, vor crea urmași ai noștri pentru a mai vedea făpturi. Între timp suntem efemeri întocmai ca și oamenii pe acest pământ, dar se cred nemuritori. Până atunci este o noapte plăcută și Moș Ene, fie și cu voi așa cum este și cu noi!

Atotștiutorii

În viața aceasta,întâlnim mai multe feluri de oameni. Cu unii oameni pierdem timpul, iar cu alții pierdem noțiunea timpului. Consider că, în prima categorie intră o anumită categorie de oameni pe care începem să-i întâlnim tot mai des și pe care ar fi nevoie ca să-i evităm. La o primă discuție persoanele acestea par culte, greu de contrazis în privința cunoștințelor și foarte interesante. Considerăm că sunt foarte pricepute în domeniul lor de activitate. Mai departe, vom observa că sunt persoane care, nu se rezumă doar la acest domeniu, ci avansează cu cunoștințele în mai multe aspecte. Dacă nu le punem o barieră, încep ca să se priceapă și la viața noastră personală în detaliu, chiar discretitandu-ne în fața altor persoane. Cu alte cuvinte, încep să creadă că se pricep la toate lucrurile de pe Pământ, pentru că le-au văzut pe toate câte sunt pe această planetă și, categoric, le-au trăit pe toate. Înainte de toate aspectele, persoanele respective, sunt laudaroase și nu acceptă contraziceri și nici puncte de vedere diferite. Dacă se întâmplă să greșească, ceea ce este uman, orgoliul lor nu le va permite ca să recunoască acest aspect al vieții lor. În situațiile, deloc atipice, în care au o funcție de conducere, mai mult sau mai puțin îndreptățită, atunci contrazicerea pentru ei, în majoritatea cazurilor, nu există. De aici vine diferența dintre un șef și un lider și cum la noi mulți oameni se consideră șefi, puțini dintre ei sunt lideri. Liderii acceptă și încurajează părerile diferite ,iar șefii, chiar devin agresivi, verbal și chiar fizic, dacă situația nu este după voia lor.

Caracteristicile acestor persoane pot continua, dar deja, am încrederea că, i-ați recunoscut pe atotștiutorii pe care-i întâlnim tot mai des. Conform principiului psihologiei umane, un om poate deveni expert în maxim un domeniu. Cum nu putem să le știm pe toate, câteodată nici în domeniul nostru de activitate, este evident că nu avem cum să ne pricepem la toate lucrurile de pe Pământ. Viața este imprevizibilă și diversă, de multe ori surprizandu-ne plăcut și chiar neplăcut. Timpul din ea este, în schimb, foarte prețios și astfel vom ajunge ca să ne pierdem energia noastră cu persoanele atotștiutoare. Diversitatea în păreri, naște de multe ori lucruri frumoase și atunci consider că este nevoie ca să fim toleranți sau chiar deschiși la părerile altora fără a ne pierde din personalitate, în cazurile în care nu avem dreptate. Putem să economisim timpul dacă apelăm la adevărații experți, pregătiți și antrenați pentru acel domeniu. În privința superiorității cred, că ar trebui să ne distingem, ca și calități umane și faptele corespunzătoare nu prin vorbe și povești nemuritoare. Poate și din acest motiv, situația de pe aceste meleaguri este într-o stare deplorabilă pentru că sunt prea mulți atotștiutori, prea multe persoane își dau cu părerea despre orice și avem foarte mulți șefi și lideri sau experți în funcții foarte puțini, pentru a nu spune deloc. Și totuși, cât de multe lucruri mai sunt de știut în această viață și nu ne va ajunge nici măcar această viață pămînteană pentru a le știi pe toate, dar măcar să învățăm să fim oameni buni și frumoși și dacă, nu-i iubim pe ceilalți, măcar să-i acceptăm . Oricum nu pierdem ceva și câștigăm foarte mult în privința direcției noastre, ca individ și comunitate.

Darul de a ne plânge de acum un an

Personal cred că trebuie să fi înzestrat anume ca să nu-ți convina anume lucruri. Sunt persoane care se plâng că plouă prea mult. Când este soare și este cald se plâng că nu plouă și nu cresc plantele. Dacă se folosește un termoscaner la intrarea într-un magazin se revoltă de ce se folosește. Dacă se fac teste covid 19 de ce se fac. Dacă nu se iau măsuri împotriva pandemiei se vor găsi nemulțumiți. Dacă se întâmplă să existe infestati de boală de vină este conducerea statului pentru că a adoptat măsuri de relaxare fără o logică. Dacă nu se luau măsuri de relaxare era dezastru. Mai mult dacă se crește salariul de ce se crește acelei categorii profesionale. Dacă nu s-ar crește salariul oamenii ar fi nemulțumiți că nu crește. Dacă se asfalteaza o stradă sau se face o îmbunătățire a condițiilor din oraș se face din bani furați. Dacă nu se face înseamnă că oamenii politici numai fură. Bineînțeles că ei fură, dar măcar fac ceva pentru oraș spune gândirea unei mimoze desprinse de realitatea corectă și cinstită a unei lumi. Dacă se fac ore online cu elevii înseamnă că profesorii sunt plătiți degeaba. Dacă faci ore online ești prea mult expus public. În orice caz sunt nemulțumiți de ambele părți. Și pentru aceste nemulțumiri în orice domeniu ar trebui să ne raportăm la individ. Acești nemulțumiți au o problemă cu ei înșiși și consideră că neplacandu-le nimic la ei nu le poate place nici lumea exterioară. Cea de a doua categorie este cea luată de valul primei categorii și care se simte nebagata în seamă și vrea să iasă în evidență. Iar cea de-a treia categorie o reprezintă rebelul care se revoltă din fire placandu-i să iasă în evidență. Bineinteles că lista poate continua. La fel suntem și cu barfa care este arma principală a nemultumitului. Barfim pe oricine și orice, facem scenarii și tragem concluzii care deobicei sunt departe de realitate. Suntem expuși, că ne place sau nu ne place, unui telefon fără fir în special din partea celor care nu ne cunosc personal. Și întrebarea este cine barfeste? Răspunsul ar fi că toată lumea barfeste mai mult sau mai puțin indiferent că ești bărbat sau femeie, de la oraș sau de la sat sau avere.
Și dacă se vrea un antiexemplu ar trebui în primul rând să fim nemulțumiți de noi înșiși și să ne corectam greșelile și să continuăm ceea ce este bun la noi, iar numai apoi să spunem lucruri despre alte persoane și aceasta cu cât mai puțin sens negativ. Nimeni nu este perfect în lumea aceasta și avem mult de lucru la propria persoană. În rest sunt can can-uri și presă de scandal