Muzica senzațiilor noastre

Muzica este cea mai frumoasă artă dintre toate. Este o creație sacră pornită dintr-un interior spre a ajunge într-un alt suflet. Reprezintă proiecția senzațiilor noastre și a percepțiilor misterioase care ne aparțin, nefiind pe deplin conștienți de ele. Purtarea noastră pe un val, lipsiți de inhibatia sentimentelor negative sau a mentalității celorlalți. Dansul este astfelContinue reading “Muzica senzațiilor noastre”

Natura sufletului

Pe vremea când timpul era un copil în fașă Dumnezeu și-a căutat un loc desăvârșit unde să dainuiasca veșnic. Tot căutând și căutând într-o zi s-a întâlnit cu Natura. Ea l-a primit cu brațele deschise. Dorind să le dea un cadou pentru ospitalitate Dumnezeu l-a adus și pe Suflet cu el. Animalele și păsările s-auContinue reading “Natura sufletului”

Apusul nostru

În spirit de soare care pleacă spre somn, stai tu, gafaind, așteptându-mă la apus. Îmi întinzi mâna și plecăm către cer, lăsând în urmă lumea zgomotoasă și arzător de absurdă. Cernem clipe minore care par eterne și-ți urmez pașii, strecurîndu-mă printre fire de praf. Zburăm unul lângă altul, presarand lumină și un obscur întuneric. NimicContinue reading “Apusul nostru”

De vorbă

În vremuri străvechi peste mări și țări se afla un ținut mirific numit Pădure. Aici trăiau în liniște și bună înțelegere toate păsările și animalele din ținut. În acele vremuri păsările și animalele aveau un grai comun. Pe lângă acestea trăiau și spiridusi, elfi, gnomi, centauri și minotauri. Ele erau atât de bune la sufletContinue reading “De vorbă”

Frumosul nu are vârstă

Viața cerebrală a unui om se numără în ore, zile, luni și ani. Cineva a avut ideea să ne împartă în bebelusi, copii, adolescenți, maturi și bătrâni. Frumosul oare poate să fie împărțit așa? Eu cred că frumosul nu are vârstă pentru că nu este împărțit în timp. Există dintotdeauna și va există atâta timpContinue reading “Frumosul nu are vârstă”

Viața ca o pistă de alergat

Viața este ca o cursă pe o pistă de alergat. În primii ani de viață facem încălzirea prin intermediul părinților, așa cum se pricep ei. Neexistând o școală pentru părinți, primim o educație așa cum o consideră ei, pregătindu-ne pentru viața pe care o consideră ei că o vom trăi. Mai nou, cărțile ne spunContinue reading “Viața ca o pistă de alergat”