Nu-mi da Doamne viață lungă de Licuta Pantia


Nu-mi da Doamne viată lungă
Să ajung o babă bleagă,
S-ascund bani prin câte-o pungă
Şi să-i caut luna-ntreagă!

Să mă-mpiedic prin odaie
Şi să bombănesc întruna,
Iar moşneagu’ la bătaie
Să îl iau că nu-mi dă mâna!

Să-mi pierd dintii prin mâncare
Şi la molfăit viteza,
Iar păr s-am cât oul are,
Să-mi dea liber coafeza!

Să-ncurc zahărul cu sarea
Viii să-i aşez cu mortii,
Şi să fac cu lelea Floarea,
Spionaj în fata portii!

Să-ncui uşa la plecare
Ca tot omu’ vorba ‘ceia,
Iar când vin de la plimbare,
Să nu ştiu unde-am pus cheia!

Să surzesc ca toată baba
Când moşneagu nu-i dă pace,
Da’ să-nvârt eu bine treaba,
Şi s-aud numa’ ce-mi place!

Ia-mă Doamne cât sunt verde,
Nu o babă artăgoasă,
S-o ia fuga cin’ mă vede
Şi s-adorm cu limba scoasă!

Mai bine plângând să zică
De-ar mai fi trăit oleacă,
Nu să tremure de frică,
Baba asta nu mai pleacă…?

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

One thought on “Nu-mi da Doamne viață lungă de Licuta Pantia

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: