Țara noastră aur poartă


“Țara noastră aur poartă/ noi cerșim din poartă în poartă” reprezintă o vorbă a unui poet la fel de valabilă și în ziua de astăzi. Dacă drumurile noastre ajung în zona Băilor Herculane ne vom da seama cât de adevărate sunt aceste versuri. Am preferat ca să mergem cu un autobuz de la Orșova spre Băile Herculane care a ajuns cam în 25 de minute. Odată ajunși în fața localității am fost tentat de cârnații sârbești. Pe măsură ce parcurgeam drumul în fața noastră se deschideau anumiți uriași care vegheau asupra noastră din înaltul lor. Parcă sărutau cerul munții și odata cu ei întreg sufletul nostru. Multitudinea de pensiuni se întâlnea cu mulțimea de câini sau pisici care ne apăreau în cale. Numele unei pensiuni mi-a atras atenția și anume “Cuibul viselor”. Am vrut ca să întreb despre natura viselor care pot să fie îndeplinite acolo, dar m-am mulțumit cu faptul că visele mele erau deja îndeplinite pe măsură ce-mi purtam senzațiile pe piscurile munților. Odată ajunși în stațiune, în fața noastră s-au deschis privirii trei hoteluri și un parc aflat în reamenajare precum și statuia lui Nicolae Vicol, o personalitate în ceea ce priveşte partea balneoclimaterica. Restaurantele erau în voga și în această zonă, dar odată observat afișul diferitelor trasee care se pot face prin “Voyo tours” am fost cuprins de un regret că nu se realizează numai în timpul sezonului. Aici am deslușit și misterul tractoarelor care cuprind întreaga zonă a Băilor Herculane care sunt de fapt ATV-uri așa cum ne-a spus cunostiinta noastră, Marian din orașul Petroșani. Afișul cu centrul istoric ne-a făcut să mergem în căutarea acestui obiectiv. După un drum de aproximativ doi kilometri am deslușit “Băile Venera” precum și alte izvoare termale. Aici ne-am dat seama că de fapt sunt așa numitele “Băi Austriece” aflate într-o distinsă paragină. Este ciudat cum aceste locuri istorice sunt atât de pline de emoție și în zilele noastre.

Pe drumul de întoarcere, spre gara din Băile Herculane am descoperit plescavita. În gara am identificat mirificul fapt că trenul care ne va duce la Orșova are 25 de minute întârziere ceea ce a însemnat un bun prilej de a socializa cu o doamnă profesoară pensionară din orașul București. Peisajul prezent odată cu venirea trenului dezvăluit pe Valea Cernei ne-a făcut să ne dăm seama că țara noastră are peisaje mirifice și din multe motive acestea nu sunt exploatate la adevărata lor valoare. Procesele dintre diverși proprietari, dezinteresul statului român, lipsa banilor sau a investitorilor sunt doar câteva motive pentru care multe clădiri istorice, monumente sau alte forme ale trecutului se află într-o paragină continuă. Cel puțin a fost călătorie de neuitat și o zonă mirifica care ne obliga să revenim de fiecare dată când vom mai avea ocazia.

Published by PaulOvi

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: